Hercules, avioanele de transport ale Armatei Romane, nu au veceuri

„Numarul decolarilor trebuie sa fie egal cu cel al aterizarilor”. Afirmatia, devenita regula, ii apartine capitanului Emil Tecuceanu, unul dintre veteranii zborurilor pe Hercules C130, dar este valabila pentru orice pilot. Sambata, capitanul Tecuceanu a reamintit-o cu ocazia primului zbor de agrement facut pentru pasageri civili la bordul unei aeronave militare.

Nu a fost vorba despre o misiune umanitara, ci despre faptul ca pentru prima oara in istoria Fortelor Aeriene Romane s-a organizat un concurs cu ocazia aniversarii. Castigatori, 60 de oameni, copii si adulti, din intreaga tara. Festivitatea se organizeaza in fiecare an, nu la data infiintarii Armei, ci pe 20 iulie, de Sfantul Ilie, care este patronul spiritual al Aviatiei. Adunarea s-a dat pentru ora 8.00, la Baza aeriana 90. Oamenii, plini de curiozitate si frematand de nerabdare, au ascultat cu jumatate de ureche explicatiile celor prezenti la standurile cu tehnica militara. Parca ii rodea aceeasi teama: daca nu mai zburam? Teama venea de la cerul plin de nori. Nici dupa semnarea angajamentelor prin care isi asumau riscurile si responsabilitatea in caz de „Doamne fereste” nu i-a linistit foarte tare. Abia cand pasarea uriasa din otel a-nceput sa tureze motoarele si elicele sa se-nvarta le-a mai venit inima la loc. Ce inseamna un Hercules C130? De la copiii care au participat la concurs si care vad acum pentru prima oara un avion de aproape, poti sa afli ca „transporta militari si tot ce trebuie in teatrele de operatiuni, mai ales in Afghnistan”. Militarii de cariera stiu mult mai multe. „De exemplu, pentru o ora de zbor, un C130 consuma doua tone de kerosen. Iar un zbor pana in teatrele unde se afla colegii nostri poate sa dureze, cu tot cu escala, pana la 10 – 12 ore. Ce e diferit la un zbor cu avionul militar fata de unul comercial de pasageri? In primul rand faptul ca un pilot militar va pleca de fiecare data pe drumuri necunoscute, fara sa stie cu ce se poate intalni pe drum. Plus riscurile pe care le presupune orice misiune de acest fel. Dar cand e vorba despre Hercules trebuie sa adaugi neaparat si un alt aspect. Sunt avioane facute in anii ’50 de americani. Cand le-am primit, ministrul apararii de atunci, Gheorghe Tinca, s-a dus si a ciocanit cu degetul in tabla avionului. Si a zis ca sunt bune. Acum, de cate ori se pleaca in misiune, o tona au numai piesele de schimb, care trebuie carate absolut peste tot, pentru ca cea mai mare parte dintre ele nu se mai fabrica nicaieri in lume”. De cateva luni a inceput modernizarea si adaptare a Hercules-ului, astfel incat e posibil ca in cateva luni sa avem cel putin patru astfel de aparate de zbor in stare de functionare.