CFR a ajuns sa-si fure singur chipiul

Am o mare nedumerire legata de CFR: catamai patrimoniu' are institutia asta, de n-a reusit sa-l jefuiasca nici dupa 18 ani de cazne? Privind inapoi, prin scandalurile incheiate intotdeauna in favoarea snapanilor, descoperi o megacompanie care ar fi avut oricand sansa sa devina un mare operator nu doar de transporturi, ci si de turism, agricultura etc. CFR a avut zeci de hoteluri si vile, zeci de mii de hectare de teren, ce mai, o zestre numai buna pentru maritat. De maritat, insa, e maritata chiar zestrea, bucatica cu bucatica.

Hotelul Rex din Mamaia, o solutie model


Una dintre primele mari lovituri administrate patrimoniului CFR a fost maritisul celui mai tantos hotel din Mamaia cu echipa celor mai harnici rechini din primul deceniu de tranzitie: fratii Paunescu. Nu o sa intram aici in detalii tehnice, pentru ca, azi, nu mai au importanta, cazul e inchis. Dar ramane emblematica solutia tehnica a maritisului: hotelul a fost subiectul unui litigiu; proprietarul, CFR, a reusit sa piarda procesul fara mari complicatii de fond: pur si simplu, n-a platit taxa de timbru. Taxa este obligatorie ca sa intri in instanta; neplatind-o, s-a autoeliminat din cursa si a facut cadou
hotelul.
Cine au fost autorii darului? Mai merita sa ni-i amintim pe Nicolae Ionescu, pe atunci director general, sau pe domnul Cuzino, directorul departamentului juridic? Nu. L-a uitat toata lumea, mai putin veteranii din CFR. A, si sa nu credeti ca i-a uitat in vreo celula, ha, ha! Procurorii nici macar nu i-au observat.
Povestea are un epilog: in vara lui 2006, Paunestii au vandut
hotelul cu 10 milioane de euro, asta ca sa avem idee despre valoarea cadoului.

Schema Rex a fost cazata la Astoria

Ceea ce e de retinut din povestea de mai sus este strategia de noncombat care a ramas, pana in zilele noastre, cea mai la indemana solutie
pentru a face cadouri din patrimoniul CFR. Academia Catavencu a publicat saptamanile trecute un mic serial despre repetarea mecanismului juridic de noncombat, in cazul hotelului Astoria, din Bucuresti.
Proprietarul hotelului, Societatea Feroviara de Turism (SFT) – un puiut de CFR –, n-a reusit, frate, sa-si plateasca o datorie catre o casa de avocati. Si n-a reusit nici cand a fost somata ca va fi fortata sa plateasca; drept care s-a expus executiei silite, iar obiectul pe care l-a ales spre a fi vandut a fost hotelul Astoria. Datoria era de 753.635 de lei (noi, bineinteles) si ar fi fost posibil sa fie acoperita din vanzarea altor bunuri – recte masini etc. Dar trebuia sa fie vandut hotelul, clar, nu? Si anume, cu suma de 4.690.974 de lei, la fel de noi. (Intre timp, am inteles ca exista cineva care are suma asta pusa deoparte pentru Astoria, nu stim inca cine, d