Premierul spune ca parlamentarii trebuie sa se gandeasca de unde vor fi gasite resursele financiare
pentru aceasta majorare.
Cresterea cu 50 la suta a salariilor cadrelor didactice adoptata de Parlament nu este sustenabila economic, a declarat, miercuri, premierul Calin Popescu-Tariceanu, aflat la deschiderea anului scolar la Universitatea Tehnica de Constructii
Bucuresti, potrivit Agerpres.
"Am stat acum de vorba cu cativa din fostii colegi. Sa fie clar, aceasta crestere nu a fost ceruta de cadrele didactice", a spus premierul, adaugand ca, pentru orice om rational, iar cadrele didactice pot intelege acest lucru deoarece au o educatie serioasa, marirea salariilor aprobata de Parlament nu este sustenabila din punct de vedere economic.
"Va pun intrebarea, creste economia cu 50 la suta ca sa crestem si salariile la fel? Orice crestere salariala trebuie corelata cu cresterea economica", a subliniat
Tariceanu.
El s-a declarat surprins de "atitudinea de superpopulism" a parlamentarilor, aratand ca nu poate decat sa priveasca de la distanta si cu multa rezerva la entuziasmul acestora.
Intrebat de jurnalisti daca Guvernul poate asigura fondurile pentru cresterea salariilor profesorilor, prim-ministrul a raspuns vizibil iritat ca parlamentarii trebuie sa se gandeasca de unde vor fi gasite resursele financiare.
"Ei au luat decizia, ei trebuiau sa fi avut in vedere si acest lucru. Eu nu pot decat sa-i intreb daca au stat mult si s-au gandit cand au votat aceste lucruri", a mai comentat seful Guvernului.
Plenul Camerei Deputatilor a adoptat, marti, in unanimitate, proiectul legii privind majorarea salariilor profesorilor cu 50 la suta.
La mijlocul lunii septembrie, premierul anunta ca, de la 1 octombrie, salariile cadrelor didactice vor creste cu 9 la suta, conform protocolului dintre Guvern si sindicatele din invatamant.
miercuri, 29 aprilie 2009
Ion Iliescu: Nu e neapărat sfârşitul capitalismului
Iată-l pe fostul preşedinte PSD, Ion Iliescu, gata-gata să fie martorul împlinirii visului
de aur al comunismului: acela de a deveni groparul capitalismului.
Deşi, odată cu vârsta, Iliescu şi-a tempereat năzuinţele, susţine totuşi că piaţa, de una singură, nu-şi mai poate rezolva problemele şi că-i este foarte necesar un umăr de sprijin: acela al statului.
Cum vedeţi, domnule Ion Iliescu, actuala criză economică americană şi care credeţi că vor fi repercusiunile acesteia asupra economiei româneşti?
Criza este efectul noului complex de factori privind funcţionarea pieţei şi mai ales a pieţei financiare
, a sistemului bancar, desprins puternic de fenomenul economic. Pe de altă parte, toate analizele celor care urmăresc desfăşurarea fenomenului de globalizare economică vorbesc despre defecţiuni de fond ale economiei de piaţă, ajunsă în stadiul actual de dezvoltare, precum şi de faptul că singură, piaţa nu este capabilă să reglementeze un anumit ritm de dezvoltare. Nu orice creştere înseamnă, până la urmă, dezvoltare. Dezechilibrele majore de natură economică şi socială afectează şi la nivel global şi la nivel naţional viaţa. Analizele mai vorbesc şi despre nevoia existenţei unui factor de influenţare, de corectare a pieţei. Piaţa singură nu mai poate să rezolve toate problemele zilelor noastre. De fapt s-a văzut acest lucru încă din anii ‘30. Iată că, acum, până şi în SUA, factorii de decizie politică şi statală au hotărât să intervină. Nu găsesc calea corespunzătoare. În Europa sunt măsuri similare. În Anglia două bănci au fost preluate de stat, în Germania există măsuri de intervenţie. Se pun, deci, nişte probleme fundamentale de funcţionare a economiei şi de regândire a pârghiilor de acţiune în raportul stat-piaţă, raportul economic-social şi aşa mai departe
Consideraţi că economia de piaţă mai poate fi funcţională sau ar fi necesară o anume planificare economică?
Nu despre aşa ceva este vorba. Ceea ce am cunoscut noi a fost o cu totul altă extremă. Ignorarea şi încercarea de substituire a pieţei cu factorul subiectiv, cu factorul statal. Asta a fost cauza fundamentală a prăbuşirii sistemului de tip sovietic pe care l-am cunoscut noi. Dincoace, este vorba de cealaltă extremă: a fetişizării pieţei şi a capacităţilor ei, adică este vorba despre un neoliberalism care spune: “statul out, iar economia se reglează de către piaţă şi regulile ei”. Aceasta este iarăşi o extremă care se dovedeşte, iată nerealistă. Adevărul este undeva, la mijloc.
Există analişti care susţin că actuala criză americană le dă apă la moară comuniştilor şi totodată alimentează, în Europa, un complex de superioritate. Mai mult, că ea va îngropa capitalismul sălbatic de tip anglo-saxon şi va deschide drumul economiei sociale de piaţă.
Mai degrabă despre acest model e vorba. Despre experienţa europeană a intervenţiei statului de o manieră rezonabilă, raţională, idee lansată în anii 30, preluată după război de mai multe state europene. Este vorba despre conceptul de economie socială de piaţă şi de creionarea unui model social care să atenueze polarizarea socială pe care în mod spontan a generat-o şi o generează piaţa. Cred că este modelul şi reperul cel mai realist în abordarea problemei. Numai că astăzi, la scară globală, nu există acele intrumente şi instituţii care să facă ceea ce au făcut statele din Europa.
De altfel, în urmă cu câţiva ani de zile, într-o discuţie purtată într-un cadru mai larg, preşedintele Chirac făcuse o propunere pentru a crea, pe lângă ONU, un fel de Consiliu de Securitate Economico-Socială ca factor corector care să intervină pentru a îndrepta efectele negative ale pieţei. Iată o temă care a impus discuţii în zona politicăşi cea economică şi presupune, în continuare, dezbateri radicale.
Fidel Castro prezicea, în urmă cu câteva luni că 2008 va fi anul căderii, al recesiunii. În două cuvinte, el prezicea sfârşitul capitalismului. Sunteţi de aceeaşi părere?
Nu neapărat sfârşitul capitalismului. Dar aici e vorba despre o dezabatere mult mai largă, mai amplă şi fiecarea abordează fenomenul de pe poziţia sa. Ne aflăm însă faţă în faţă cu o criză majoră de sistem, care necesită măsuri radicale.
de aur al comunismului: acela de a deveni groparul capitalismului.
Deşi, odată cu vârsta, Iliescu şi-a tempereat năzuinţele, susţine totuşi că piaţa, de una singură, nu-şi mai poate rezolva problemele şi că-i este foarte necesar un umăr de sprijin: acela al statului.
Cum vedeţi, domnule Ion Iliescu, actuala criză economică americană şi care credeţi că vor fi repercusiunile acesteia asupra economiei româneşti?
Criza este efectul noului complex de factori privind funcţionarea pieţei şi mai ales a pieţei financiare
, a sistemului bancar, desprins puternic de fenomenul economic. Pe de altă parte, toate analizele celor care urmăresc desfăşurarea fenomenului de globalizare economică vorbesc despre defecţiuni de fond ale economiei de piaţă, ajunsă în stadiul actual de dezvoltare, precum şi de faptul că singură, piaţa nu este capabilă să reglementeze un anumit ritm de dezvoltare. Nu orice creştere înseamnă, până la urmă, dezvoltare. Dezechilibrele majore de natură economică şi socială afectează şi la nivel global şi la nivel naţional viaţa. Analizele mai vorbesc şi despre nevoia existenţei unui factor de influenţare, de corectare a pieţei. Piaţa singură nu mai poate să rezolve toate problemele zilelor noastre. De fapt s-a văzut acest lucru încă din anii ‘30. Iată că, acum, până şi în SUA, factorii de decizie politică şi statală au hotărât să intervină. Nu găsesc calea corespunzătoare. În Europa sunt măsuri similare. În Anglia două bănci au fost preluate de stat, în Germania există măsuri de intervenţie. Se pun, deci, nişte probleme fundamentale de funcţionare a economiei şi de regândire a pârghiilor de acţiune în raportul stat-piaţă, raportul economic-social şi aşa mai departe
Consideraţi că economia de piaţă mai poate fi funcţională sau ar fi necesară o anume planificare economică?
Nu despre aşa ceva este vorba. Ceea ce am cunoscut noi a fost o cu totul altă extremă. Ignorarea şi încercarea de substituire a pieţei cu factorul subiectiv, cu factorul statal. Asta a fost cauza fundamentală a prăbuşirii sistemului de tip sovietic pe care l-am cunoscut noi. Dincoace, este vorba de cealaltă extremă: a fetişizării pieţei şi a capacităţilor ei, adică este vorba despre un neoliberalism care spune: “statul out, iar economia se reglează de către piaţă şi regulile ei”. Aceasta este iarăşi o extremă care se dovedeşte, iată nerealistă. Adevărul este undeva, la mijloc.
Există analişti care susţin că actuala criză americană le dă apă la moară comuniştilor şi totodată alimentează, în Europa, un complex de superioritate. Mai mult, că ea va îngropa capitalismul sălbatic de tip anglo-saxon şi va deschide drumul economiei sociale de piaţă.
Mai degrabă despre acest model e vorba. Despre experienţa europeană a intervenţiei statului de o manieră rezonabilă, raţională, idee lansată în anii 30, preluată după război de mai multe state europene. Este vorba despre conceptul de economie socială de piaţă şi de creionarea unui model social care să atenueze polarizarea socială pe care în mod spontan a generat-o şi o generează piaţa. Cred că este modelul şi reperul cel mai realist în abordarea problemei. Numai că astăzi, la scară globală, nu există acele intrumente şi instituţii care să facă ceea ce au făcut statele din Europa.
De altfel, în urmă cu câţiva ani de zile, într-o discuţie purtată într-un cadru mai larg, preşedintele Chirac făcuse o propunere pentru a crea, pe lângă ONU, un fel de Consiliu de Securitate Economico-Socială ca factor corector care să intervină pentru a îndrepta efectele negative ale pieţei. Iată o temă care a impus discuţii în zona politicăşi cea economică şi presupune, în continuare, dezbateri radicale.
Fidel Castro prezicea, în urmă cu câteva luni că 2008 va fi anul căderii, al recesiunii. În două cuvinte, el prezicea sfârşitul capitalismului. Sunteţi de aceeaşi părere?
Nu neapărat sfârşitul capitalismului. Dar aici e vorba despre o dezabatere mult mai largă, mai amplă şi fiecarea abordează fenomenul de pe poziţia sa. Ne aflăm însă faţă în faţă cu o criză majoră de sistem, care necesită măsuri radicale.
Ce n-a reuşit criza mondială rezolvă Parlamentul
Un val de revendicări salariale a lovit ieri România după ce deputaţii au votat mărirea salariilor pentru profesori. Satisfacerea acestora ne-ar costa 5,6 miliarde euro şi o criză economică.
Aprobarea în Parlament a măririi salariilor profesorilor a atras revendicări similare din partea tuturor bugetarilor, dar şi a studenţilor. Cedarea la şantaj ne-ar costa 5,6 miliarde de euro şi ar putea crea o severă criză financiară.
Deşi sursele de finanţare sunt nesigure, 254 de deputaţi din tot atâţia prezenţi au spus „da“ ieri legii prin care salariile cadrelor didactice se majorează cu peste 50%, începând de la 1 octombrie a.c. Ieri, înaintea votului final, PSD a propus vot prin apel nominal, ştiind că nimeni nu va avea curajul, înainte de alegeri, să voteze „NU“. Votul favorabil a fost dat în unanimitate.
După anunţarea rezultatului, grupurile parlamentare s-au felicitat reciproc pentru adoptarea acestei legi. Peste cinci zile, legea va fi trimisă spre promulgare la preşedintele Băsescu, care o poate trimite Parlamentului înapoi spre reexaminare sau o poate supune analizei de constituţionalitate printr-un atac la CCR.
Ca reacţie la votul din Parlament, sindicaliştii din sectoarele bugetare avertizează că vor bloca activitatea administraţiei publice timp de două luni dacă nu primesc şi ei o majorare similară celei obţinute ieri de profesori. Bugetarii de la mediu, finanţe, muncă, vamă, precum şi cei angajaţi în primării, Consilii Judeţene şi prefecturi au anunţat, ieri, că pregătesc proteste din luna octombrie dacă nu li se vor mări şi lor salariile cu 50%. Programul acţiunilor de protest va fi stabilit vineri, la Consiliul Unional al Alianţei Naţionale a Sindicatelor Bugetarilor SED LEX. Liderul sindical Vasile Marica spune că a transmis Guvernului cerinţa lor şi că, dacă nu vor obţine această majorare printr-o nouă lege, „va fi afectat timp de două luni tot ce înseamnă administraţie publică, şi sperăm că şi sistemul sanitar, pentru că şi personalul medical e nemulţumit“.
Imediat au reacţionat şi studenţii, care cer mărirea burselor până la nivelul salariului minim pe economie. Sub sloganul „Vrem să învăţăm mai bine, deci vrem burse şi cămine!“, aproximativ 60 de studenţi de la două uniuni studenţeşti s-au aşezat pe scaune
în faţa ministerului şi au citit dintr-un ghid privind calitatea
învăţământului superior editat de Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii. Astfel, ei şi-au început seria de pichetări „spontane“ pe care le vor organiza până în momentul în care li se rezolvă revendicările. „Vrem ca bursa să ne ajungă pentru a trăi decent. Ar trebui să fie cel puţin cât salariul minim pe economie“, spune Gabriel Petrea, preşedintele Uniunii Naţionale a Studenţilor din România.
Măsurile cu impact social, inclusiv privind salarizarea bugetarilor, „ar trebui amânate, pentru ca viitorul guvern să şi le asume, evitând astfel repetarea situaţiilor din anii electorali precedenţi, când legile cu tentă electorală nu au mai fost aplicate de noile guverne“, a declarat, ieri, ministrul Economiei şi Finanţelor, Varujan Vosganian. Pe de altă parte, el consideră că rezolvarea problemei salarizării bugetare trebuie tratată unitar şi nu pe categorii, întrucât lasă loc la frustrări din partea celor care se consideră nedreptăţiţi. „Am primit chiar aseară semnale de la medici
şi asistenţi, care consideră că sunt o categorie mai defavorizată decât cei din învăţământ. Am mai avut interpelări pentru a discuta situaţia poliţiştilor.
Toate aceste probleme trebuie tratate unitar şi cel mai bine este să fie asumate de noul
legislativ şi executiv“, a precizat Vosganian. Aplicarea noii iniţiative legislative, care creşte cu 50% salariile din învăţământ, ar consuma cât suma alocată investiţiilor în educaţie. Practic, toţi banii alocaţi pentru investiţii ar intra în buzunarul profesorilor, a conchis Vosganian.
Atac de 5,6 miliarde de euro la vistierie
Potrivit unor surse guvernamentale, cheltuiala cu majorarea salariilor bugetarilor ar costa
anul viitor circa 4% din PIB, adică 5,6 miliarde de euro. Astfel, cheltuielile totale ale statului cu salariile din sectorul bugetar s-ar duce la nu mai puţin de 10% din PIB, adică peste 14 miliarde de euro. Dacă se mai adaugă aici şi dublarea burselor studenţilor, am mai adăuga peste jumătate de miliard de euro (două miliarde de lei).
Aprobarea în Parlament a măririi salariilor profesorilor a atras revendicări similare din partea tuturor bugetarilor, dar şi a studenţilor. Cedarea la şantaj ne-ar costa 5,6 miliarde de euro şi ar putea crea o severă criză financiară.
Deşi sursele de finanţare sunt nesigure, 254 de deputaţi din tot atâţia prezenţi au spus „da“ ieri legii prin care salariile cadrelor didactice se majorează cu peste 50%, începând de la 1 octombrie a.c. Ieri, înaintea votului final, PSD a propus vot prin apel nominal, ştiind că nimeni nu va avea curajul, înainte de alegeri, să voteze „NU“. Votul favorabil a fost dat în unanimitate.
După anunţarea rezultatului, grupurile parlamentare s-au felicitat reciproc pentru adoptarea acestei legi. Peste cinci zile, legea va fi trimisă spre promulgare la preşedintele Băsescu, care o poate trimite Parlamentului înapoi spre reexaminare sau o poate supune analizei de constituţionalitate printr-un atac la CCR.
Ca reacţie la votul din Parlament, sindicaliştii din sectoarele bugetare avertizează că vor bloca activitatea administraţiei publice timp de două luni dacă nu primesc şi ei o majorare similară celei obţinute ieri de profesori. Bugetarii de la mediu, finanţe, muncă, vamă, precum şi cei angajaţi în primării, Consilii Judeţene şi prefecturi au anunţat, ieri, că pregătesc proteste din luna octombrie dacă nu li se vor mări şi lor salariile cu 50%. Programul acţiunilor de protest va fi stabilit vineri, la Consiliul Unional al Alianţei Naţionale a Sindicatelor Bugetarilor SED LEX. Liderul sindical Vasile Marica spune că a transmis Guvernului cerinţa lor şi că, dacă nu vor obţine această majorare printr-o nouă lege, „va fi afectat timp de două luni tot ce înseamnă administraţie publică, şi sperăm că şi sistemul sanitar, pentru că şi personalul medical e nemulţumit“.
Imediat au reacţionat şi studenţii, care cer mărirea burselor până la nivelul salariului minim pe economie. Sub sloganul „Vrem să învăţăm mai bine, deci vrem burse şi cămine!“, aproximativ 60 de studenţi de la două uniuni studenţeşti s-au aşezat pe scaune
în faţa ministerului şi au citit dintr-un ghid privind calitatea
învăţământului superior editat de Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii. Astfel, ei şi-au început seria de pichetări „spontane“ pe care le vor organiza până în momentul în care li se rezolvă revendicările. „Vrem ca bursa să ne ajungă pentru a trăi decent. Ar trebui să fie cel puţin cât salariul minim pe economie“, spune Gabriel Petrea, preşedintele Uniunii Naţionale a Studenţilor din România.
Măsurile cu impact social, inclusiv privind salarizarea bugetarilor, „ar trebui amânate, pentru ca viitorul guvern să şi le asume, evitând astfel repetarea situaţiilor din anii electorali precedenţi, când legile cu tentă electorală nu au mai fost aplicate de noile guverne“, a declarat, ieri, ministrul Economiei şi Finanţelor, Varujan Vosganian. Pe de altă parte, el consideră că rezolvarea problemei salarizării bugetare trebuie tratată unitar şi nu pe categorii, întrucât lasă loc la frustrări din partea celor care se consideră nedreptăţiţi. „Am primit chiar aseară semnale de la medici
şi asistenţi, care consideră că sunt o categorie mai defavorizată decât cei din învăţământ. Am mai avut interpelări pentru a discuta situaţia poliţiştilor.
Toate aceste probleme trebuie tratate unitar şi cel mai bine este să fie asumate de noul
legislativ şi executiv“, a precizat Vosganian. Aplicarea noii iniţiative legislative, care creşte cu 50% salariile din învăţământ, ar consuma cât suma alocată investiţiilor în educaţie. Practic, toţi banii alocaţi pentru investiţii ar intra în buzunarul profesorilor, a conchis Vosganian.
Atac de 5,6 miliarde de euro la vistierie
Potrivit unor surse guvernamentale, cheltuiala cu majorarea salariilor bugetarilor ar costa
anul viitor circa 4% din PIB, adică 5,6 miliarde de euro. Astfel, cheltuielile totale ale statului cu salariile din sectorul bugetar s-ar duce la nu mai puţin de 10% din PIB, adică peste 14 miliarde de euro. Dacă se mai adaugă aici şi dublarea burselor studenţilor, am mai adăuga peste jumătate de miliard de euro (două miliarde de lei).
Tariceanu cap in cap cu Barosso
Dupa intalnirea sa cu Presedintele Comisiei Europene, premierul Tariceanu (insotit de ministrul de Externe, Lazar Comanescu si de ministrul Justitiei, Catalin Predoiu) a sustinut o conferinta de presa la sediul Misiunii Romaniei pe langa Uniunea Europeana. Asteptarile jurnalistilor au fost inselate, asta daca cineva isi dorea comentarii asupra subiectului considerat a fi, inainte de vizita, drept principal in discutiile cu oficialul european: coruptia.
Conform prim-ministrului, subiectul nu ar fi fost abordat in cadrul reuniunii care, tot pentru a raspunde unor speculatii de presa, a fost definita inca de la inceput ca "un lucru obisnuit in cadrul intalnirilor bilaterale ale statelor membre cu Comisia Europeana". Cu toate acestea, purtatorul de cuvant al Comisiei, Mark Gray, avea sa-l contrazica pe Calin Popescu Tariceanu in comunicatul oficial privind intalnirea la varf. Astfel, Gray declara ca, in cadrul intalnirii Barroso-Tariceanu, presedintele Comisiei "a subliniat angajamentul continuu al Comisiei de a lucra in parteneriat cu autoritatile romane si a incuraja Guvernul sa considere lupta impotriva coruptiei la nivel inalt drept o problema de importanta nationala". Pe cine sa credem: pe Tariceanu sau pe Barosso?
Problema energiilor poluante
Ce a fost discutat? In primul rand, asa-numitul "pachet energetic schimbari climatice", problema Romaniei (ca si a multor alte state europene) fiind cum sa poata raspunde mai bine, coerent si fara costuri economice care sa ajunga sa fie platite direct sau indirect de contribuabil, la indeplinirea obiectivului fixat la nivelul UE, cel de reducere cu 20% pana in 2020 a nivelului de emisii poluante in atmosfera. Chiar daca Romania, in perioada 1990-2005, a redus cu 48% acest nivel datorita transformarilor cunoscute in structura industriala, un program
viabil de renastere a industriei nationale va presupune implantarea a numeroase noi
obiective care, toate, trebuie sa se supuna dezideratului european. Premierul roman a anuntat ca a discutat problema in sensul ca tara noastra va trebui sa beneficieze de un sistem de compensatii (pana in acest moment total nedefinit in afara nivelului intentiilor) pentru a nu fi penalizati in competitia cu tarile puternic industrializate, dat fiind ca plecam "de la un punct oarecum minim".
Agenda Lisabona si criza financiara
Al doilea punct de discutie a fost "Agenda Lisabona" si modul in care Romania (prima tara care a propus un plan national de reforma) isi va reorienta profilul industrial spre industriile de varf, de inalta tehnologie si producatoare de valoare adaugata foarte mare, dar si pentru revitalizarea cercetarii stiintifice si tehnologice.
Al treilea subiect a fost criza financiara europeana, inaintea Summitului la care vor participa tarile europene membre in G-8, Barroso si Juncker, premierul roman apreciind ca nu sunt semnale de slabiciune a sistemului financiar
in Romania. Aceasta cu toate ca, in mod evident, vor exista repercusiuni indirecte, manifestate de criza de lichiditati, scumpirea creditelor si majorarea dobanzilor.
Parerea premierului
Chiar daca pe agenda discutiilor nu a figurat mecanismul de cooperare si verificare ce va trebui sa prezinte un raport final in luna ianuarie sau februarie 2009, premierul a tinut sa faca doua observatii. Prima este ca, din punct de vedere politic, considera nu acum, in plin proces de monitorizare din partea Comisiei Europene, era momentul ca in Parlamentul Romaniei sa fie discutate celebrele amendamente, un demers pe care-l considera "cel putin inoportun". Pe de alta parte, Tariceanu a tinut sa reaminteasca faptul ca numirea procurorilor nu are un model
unic la nivelul UE, iar in precedentele Rapoarte de tara ale Comisiei Europene s-a subliniat in numeroase randuri nevoia intaririi rolului efectiv al CSM. Context in care intalnirea de azi a ministrului Justitiei, Catalin Predoiu cu Comisarul Barrot va lamuri foarte multe alte aspecte si, foarte probabil, va intra in miezul problemelor, aducand lamuririle atat de necesare.
Conform prim-ministrului, subiectul nu ar fi fost abordat in cadrul reuniunii care, tot pentru a raspunde unor speculatii de presa, a fost definita inca de la inceput ca "un lucru obisnuit in cadrul intalnirilor bilaterale ale statelor membre cu Comisia Europeana". Cu toate acestea, purtatorul de cuvant al Comisiei, Mark Gray, avea sa-l contrazica pe Calin Popescu Tariceanu in comunicatul oficial privind intalnirea la varf. Astfel, Gray declara ca, in cadrul intalnirii Barroso-Tariceanu, presedintele Comisiei "a subliniat angajamentul continuu al Comisiei de a lucra in parteneriat cu autoritatile romane si a incuraja Guvernul sa considere lupta impotriva coruptiei la nivel inalt drept o problema de importanta nationala". Pe cine sa credem: pe Tariceanu sau pe Barosso?
Problema energiilor poluante
Ce a fost discutat? In primul rand, asa-numitul "pachet energetic schimbari climatice", problema Romaniei (ca si a multor alte state europene) fiind cum sa poata raspunde mai bine, coerent si fara costuri economice care sa ajunga sa fie platite direct sau indirect de contribuabil, la indeplinirea obiectivului fixat la nivelul UE, cel de reducere cu 20% pana in 2020 a nivelului de emisii poluante in atmosfera. Chiar daca Romania, in perioada 1990-2005, a redus cu 48% acest nivel datorita transformarilor cunoscute in structura industriala, un program
viabil de renastere a industriei nationale va presupune implantarea a numeroase noi
obiective care, toate, trebuie sa se supuna dezideratului european. Premierul roman a anuntat ca a discutat problema in sensul ca tara noastra va trebui sa beneficieze de un sistem de compensatii (pana in acest moment total nedefinit in afara nivelului intentiilor) pentru a nu fi penalizati in competitia cu tarile puternic industrializate, dat fiind ca plecam "de la un punct oarecum minim".
Agenda Lisabona si criza financiara
Al doilea punct de discutie a fost "Agenda Lisabona" si modul in care Romania (prima tara care a propus un plan national de reforma) isi va reorienta profilul industrial spre industriile de varf, de inalta tehnologie si producatoare de valoare adaugata foarte mare, dar si pentru revitalizarea cercetarii stiintifice si tehnologice.
Al treilea subiect a fost criza financiara europeana, inaintea Summitului la care vor participa tarile europene membre in G-8, Barroso si Juncker, premierul roman apreciind ca nu sunt semnale de slabiciune a sistemului financiar
in Romania. Aceasta cu toate ca, in mod evident, vor exista repercusiuni indirecte, manifestate de criza de lichiditati, scumpirea creditelor si majorarea dobanzilor.
Parerea premierului
Chiar daca pe agenda discutiilor nu a figurat mecanismul de cooperare si verificare ce va trebui sa prezinte un raport final in luna ianuarie sau februarie 2009, premierul a tinut sa faca doua observatii. Prima este ca, din punct de vedere politic, considera nu acum, in plin proces de monitorizare din partea Comisiei Europene, era momentul ca in Parlamentul Romaniei sa fie discutate celebrele amendamente, un demers pe care-l considera "cel putin inoportun". Pe de alta parte, Tariceanu a tinut sa reaminteasca faptul ca numirea procurorilor nu are un model
unic la nivelul UE, iar in precedentele Rapoarte de tara ale Comisiei Europene s-a subliniat in numeroase randuri nevoia intaririi rolului efectiv al CSM. Context in care intalnirea de azi a ministrului Justitiei, Catalin Predoiu cu Comisarul Barrot va lamuri foarte multe alte aspecte si, foarte probabil, va intra in miezul problemelor, aducand lamuririle atat de necesare.
Patru motive pentru care nu se fac autostrăzi
România pare a fi ţara în care nimic nu se leagă în domeniul construirii de autostrăzi. Motivele: exproprierile, pretenţiile exagerate ale primarilor, banii
puţini şi proiectele schimbate des.
Construirea unei autostrăzi durează în România între cinci şi opt ani, perioadă îndelungată, cauzată de dificultăţile cu care sunt făcute exproprierile, de pretenţiile exagerate ale administraţiilor locale, de schimbările mult prea dese de la nivelul conducerii Companiei de Autostrăzi şi de lipsa banilor. Proiectele sunt începute, apoi lăsate deoparte, ca urmare a inconsecvenţei Guvernului şi a Companiei de Autostrăzi, au apreciat ieri mai mulţi specialişti, participanţi la un seminar dedicat dezvoltării infrastructurii.
Ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, este deranjat de greutatea cu care se fac exproprierile şi se obţin avize. „Sunt obstacole reale, cum ar fi problema exproprierilor. La Parlament este un proiect de lege pentru simplificarea acestor proceduri.
Dacă acesta va fi aprobat nu vom mai avea teamă, după adoptarea hotărârii de guvern privitoare la o expropriere, să putem preda amplasamentul, fără a fi opriţi că suntem chemaţi în judecată“, spune Orban. Potrivit oficialilor de la firma de proiectare şi consultanţă în domeniul drumurilor Search Corporation, această etapă a unui proiect durează între 6 şi 24 de luni.
Derularea integrală a unui proiect este de cinci-opt ani, mai spun aceştia. Cornel Marţincu, director general al companiei de proiectare drumuri IPTANA, opinează că, cel puţin în cazul centurii ocolitoare a Capitalei, valoarea lucrărilor va fi depăşită de cea a terenurilor care trebuie expropriate. „Acest proces este dificil în condiţiile în care majoritatea loturilor în România sunt înguste la şosea şi lungi, ceea ce duce la un număr mare de loturi de expropriat“, spune acesta. În plus, o situaţie cadastrală la nivelul întregii ţări lipseşte. Ministrul Orban are de înfruntat şi problema avizelor necesare eliberării terenurilor de sarcini. „Există monopolul descărcărilor arheologice, deţinut în general de institutele de istorie. Ne creează probleme, au proceduri prea complicate care durează luni întregi“, spune ministrul.
Piedicile vin şi din partea autorităţilor locale. De cele mai multe ori, aflaţi în campanie de imagine, edilii pun condiţii imposibile. „La Cluj, spre exemplu, deşi arhitectul-şef al oraşului îşi dăduse acordul pentru două noduri rutiere pe centura est a oraşului, Consiliul Local a revenit şi a cerut trei noduri rutiere. Nu au vrut altfel să ne dea autorizaţiile de construire“, spune Ştefan Szobotka, director de comunicare al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR). Tot Szobotka dă şi exemplul centurii Braşov, unde, fiind în campanie
electorală, primăria s-a apucat de capul ei să înceapă lucrări la porţiuni din centura ocolitoare a Braşovului, deşi se ştia că această centură, alături de alte patru centuri ocolitoare la profil de autostradă, este inclusă într-un program
al Băncii Mondiale.
La Târgu-Mureş, primăria s-a apucat să construiască un cartier de locuinţe exact pe traseul viitoarei centuri ocolitoare a municipiului, mai spune acesta. Potrivit lui Valentin Stoica, vicepreşedinte Search Corporation, au fost întâlnite situaţii în care primăriile au cerut planuri de mutare a reţelelor de utilităţi (gaz, apă, canal, curent) la scara 1:1 (adică în mărime reală). O altă problemă este cea a inconsecvenţei guvernamentale şi a CNADNR. „Este o problemă a lipsei de continuitate. În opt ani, CNADNR a avut nouă directori, deseori fiecare director venind cu propria strategie. Schimbările au tras după sine renunţarea la proiecte“, spune Valentin Stoica. Acesta crede că soluţia este „adoptarea unui master plan de către Parlament, acceptat de clasa politică, care să fie fix pe cinci-şapte ani“.
Deşi nevoia de autostrăzi a fost şi este unanim acceptată de aproape toate guvernele, acestea nu prea s-au grăbit să finanţeze proiectele, iar asta este o altă problemă. Potrivit Search Corporation, nevoile anuale ale infrastructurii rutiere sunt de patru-cinci miliarde de euro pe an. Două miliarde de euro ar urma să meargă către construirea de autostrăzi, un miliard de euro pentru repararea drumurilor naţionale, iar restul pentru întreţinere periodică. În 2008, an considerat de vârf în finanţarea autostrăzilor în România, CNADNR a primit de la buget 508 milioane de euro pentru autostrăzi, în condiţiile în care peste 400 de milioane de euro merg doar către firma Bechtel, care construieşte autostrada Transilvania. Sumele au fost mult mai mici anii trecuţi. În 2007 s-au acordat 292 de milioane de euro, iar un vârf a mai fost atins în 2005, când au fost date 192 de milioane de euro pentru construirea de autostrăzi.
Drumurile judeţene, vedeta fondurilor regionale
Drumurile de care se ocupă autorităţile locale vor înghiţi aproape un sfert din cele 4,4 miliarde de euro destinate dezvoltării regionale. Autorităţile locale au depus într-un an proiecte cu o valoare aproape dublă faţă de alocările pe şapte ani. România are la dispoziţie, în perioada 2007-2013, pentru îmbunătăţirea infrastructurii regionale de transport
, peste 876 de milioane de euro. La un an de la lansarea Programului Operaţional Regional (POR), oficialii Ministerului Dezvoltării au prezentat o situaţie a proiectelor depuse.
Potrivit datelor, aproape 1,5 miliarde de euro însumează proiectele depuse pentru realizarea sau dezvoltarea infrastructurii judeţene. „Majoritatea proiectelor au în vedere fondurile destinate construcţiei de drumuri judeţene. Oricum, a fost depăşit cu mult bugetul pe toţi cei şapte ani“, a spus Gabriel Friptu, directorul general al Autorităţii de Management pentru POR. Regiunile N-E, S-V şi S-E au depus cele mai multe proiecte şi pe 16 octombrie se va suspenda procesul de depunere a proiectelor de infrastructură de transport.
puţini şi proiectele schimbate des.
Construirea unei autostrăzi durează în România între cinci şi opt ani, perioadă îndelungată, cauzată de dificultăţile cu care sunt făcute exproprierile, de pretenţiile exagerate ale administraţiilor locale, de schimbările mult prea dese de la nivelul conducerii Companiei de Autostrăzi şi de lipsa banilor. Proiectele sunt începute, apoi lăsate deoparte, ca urmare a inconsecvenţei Guvernului şi a Companiei de Autostrăzi, au apreciat ieri mai mulţi specialişti, participanţi la un seminar dedicat dezvoltării infrastructurii.
Ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, este deranjat de greutatea cu care se fac exproprierile şi se obţin avize. „Sunt obstacole reale, cum ar fi problema exproprierilor. La Parlament este un proiect de lege pentru simplificarea acestor proceduri.
Dacă acesta va fi aprobat nu vom mai avea teamă, după adoptarea hotărârii de guvern privitoare la o expropriere, să putem preda amplasamentul, fără a fi opriţi că suntem chemaţi în judecată“, spune Orban. Potrivit oficialilor de la firma de proiectare şi consultanţă în domeniul drumurilor Search Corporation, această etapă a unui proiect durează între 6 şi 24 de luni.
Derularea integrală a unui proiect este de cinci-opt ani, mai spun aceştia. Cornel Marţincu, director general al companiei de proiectare drumuri IPTANA, opinează că, cel puţin în cazul centurii ocolitoare a Capitalei, valoarea lucrărilor va fi depăşită de cea a terenurilor care trebuie expropriate. „Acest proces este dificil în condiţiile în care majoritatea loturilor în România sunt înguste la şosea şi lungi, ceea ce duce la un număr mare de loturi de expropriat“, spune acesta. În plus, o situaţie cadastrală la nivelul întregii ţări lipseşte. Ministrul Orban are de înfruntat şi problema avizelor necesare eliberării terenurilor de sarcini. „Există monopolul descărcărilor arheologice, deţinut în general de institutele de istorie. Ne creează probleme, au proceduri prea complicate care durează luni întregi“, spune ministrul.
Piedicile vin şi din partea autorităţilor locale. De cele mai multe ori, aflaţi în campanie de imagine, edilii pun condiţii imposibile. „La Cluj, spre exemplu, deşi arhitectul-şef al oraşului îşi dăduse acordul pentru două noduri rutiere pe centura est a oraşului, Consiliul Local a revenit şi a cerut trei noduri rutiere. Nu au vrut altfel să ne dea autorizaţiile de construire“, spune Ştefan Szobotka, director de comunicare al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR). Tot Szobotka dă şi exemplul centurii Braşov, unde, fiind în campanie
electorală, primăria s-a apucat de capul ei să înceapă lucrări la porţiuni din centura ocolitoare a Braşovului, deşi se ştia că această centură, alături de alte patru centuri ocolitoare la profil de autostradă, este inclusă într-un program
al Băncii Mondiale.
La Târgu-Mureş, primăria s-a apucat să construiască un cartier de locuinţe exact pe traseul viitoarei centuri ocolitoare a municipiului, mai spune acesta. Potrivit lui Valentin Stoica, vicepreşedinte Search Corporation, au fost întâlnite situaţii în care primăriile au cerut planuri de mutare a reţelelor de utilităţi (gaz, apă, canal, curent) la scara 1:1 (adică în mărime reală). O altă problemă este cea a inconsecvenţei guvernamentale şi a CNADNR. „Este o problemă a lipsei de continuitate. În opt ani, CNADNR a avut nouă directori, deseori fiecare director venind cu propria strategie. Schimbările au tras după sine renunţarea la proiecte“, spune Valentin Stoica. Acesta crede că soluţia este „adoptarea unui master plan de către Parlament, acceptat de clasa politică, care să fie fix pe cinci-şapte ani“.
Deşi nevoia de autostrăzi a fost şi este unanim acceptată de aproape toate guvernele, acestea nu prea s-au grăbit să finanţeze proiectele, iar asta este o altă problemă. Potrivit Search Corporation, nevoile anuale ale infrastructurii rutiere sunt de patru-cinci miliarde de euro pe an. Două miliarde de euro ar urma să meargă către construirea de autostrăzi, un miliard de euro pentru repararea drumurilor naţionale, iar restul pentru întreţinere periodică. În 2008, an considerat de vârf în finanţarea autostrăzilor în România, CNADNR a primit de la buget 508 milioane de euro pentru autostrăzi, în condiţiile în care peste 400 de milioane de euro merg doar către firma Bechtel, care construieşte autostrada Transilvania. Sumele au fost mult mai mici anii trecuţi. În 2007 s-au acordat 292 de milioane de euro, iar un vârf a mai fost atins în 2005, când au fost date 192 de milioane de euro pentru construirea de autostrăzi.
Drumurile judeţene, vedeta fondurilor regionale
Drumurile de care se ocupă autorităţile locale vor înghiţi aproape un sfert din cele 4,4 miliarde de euro destinate dezvoltării regionale. Autorităţile locale au depus într-un an proiecte cu o valoare aproape dublă faţă de alocările pe şapte ani. România are la dispoziţie, în perioada 2007-2013, pentru îmbunătăţirea infrastructurii regionale de transport
, peste 876 de milioane de euro. La un an de la lansarea Programului Operaţional Regional (POR), oficialii Ministerului Dezvoltării au prezentat o situaţie a proiectelor depuse.
Potrivit datelor, aproape 1,5 miliarde de euro însumează proiectele depuse pentru realizarea sau dezvoltarea infrastructurii judeţene. „Majoritatea proiectelor au în vedere fondurile destinate construcţiei de drumuri judeţene. Oricum, a fost depăşit cu mult bugetul pe toţi cei şapte ani“, a spus Gabriel Friptu, directorul general al Autorităţii de Management pentru POR. Regiunile N-E, S-V şi S-E au depus cele mai multe proiecte şi pe 16 octombrie se va suspenda procesul de depunere a proiectelor de infrastructură de transport.
Orfanii mor de foame, iar asistenţii maternali cheltuiesc banii pe mici şi bere
Un copil de patru ani a fost maltratat şi în final ucis cu brutalitate de o asistentă maternală în Bistriţa-Năsăud. Se pare că a fost necesar un sacrificiu uman pentru ca Inspecţia Socială din cadrul Ministerului Muncii să demareze o serie de controale la Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) de la nivelul întregii ţări şi să verifice peste 2.000 de dosare ale asistenţilor maternali. Rezultatele controalelor au fost înspăimântătoare.
Unii asistenţi maternali cheltuiesc banii primiţi de la stat pe băuturi alcoolice, îşi întreţin familia şi uită de acel orfan pe care ar trebui să-l îngrijescă. Unul din cele mai şocante cazuri a fost al unui copil din Buzău care era subnutrit, în timp ce asistentul maternal deconta facturi pentru kilograme
întregi de carne de pui, cârnaţi şi guşă de porc.
Controlul Inspecţiei Sociale a scos la iveală grave nereguli. Conform inspectorului de stat Maria Muga, echipele de control au depistat nenumărate cazuri de copii
murdari sau îmbrăcaţi prost. De asemenea, în unele cazuri s-a descoperit că aceştia erau lăsaţi în grija copiilor minori ale asistentului maternal sau a altor membri ai familiei, care erau bolnavi. Conform Mariei Muga, cea mai gravă situaţie privind respectarea unor norme minime de igienă este în judeţul Galaţi. Mai mult, Inspecţia Socială a descoperit că direcţiile de protecţie a copilului au decontat asistenţilor maternali sume ce fuseseră cheltuite pentru cumpărarea de băuturi alcoolice sau pentru întreţinerea întregii familii. "Pentru un copil de opt luni am găsit, în sectorul 6 din Bucureşti, decontări de cocktail de fructe
, mici, bere şi alte produse alimentare. Pentru un copil care s-a găsit subnutrit la Buzău, ce facturi deconta asistenul maternal m-am îngrozit. Câte 6 kilograme de carne de pui, cârnaţi, guşă de porc, iar copilul era subnutrit", a afirmat Maria Muga. Conform acesteia, în foarte multe judeţe, asistenţii maternali au făcut din asistarea copiilor un mod de întreţinere financiară a propriei familii şi mai puţin unul de îngrijire a copiilor. Pe de altă parte, autorităţile locale au descoperit situaţii în care asistenţii maternali nu au primit alocaţiile de hrană, rechizite, haine sau jucării pentru copii.
Unii asistenţi maternali cheltuiesc banii primiţi de la stat pe băuturi alcoolice, îşi întreţin familia şi uită de acel orfan pe care ar trebui să-l îngrijescă. Unul din cele mai şocante cazuri a fost al unui copil din Buzău care era subnutrit, în timp ce asistentul maternal deconta facturi pentru kilograme
întregi de carne de pui, cârnaţi şi guşă de porc.
Controlul Inspecţiei Sociale a scos la iveală grave nereguli. Conform inspectorului de stat Maria Muga, echipele de control au depistat nenumărate cazuri de copii
murdari sau îmbrăcaţi prost. De asemenea, în unele cazuri s-a descoperit că aceştia erau lăsaţi în grija copiilor minori ale asistentului maternal sau a altor membri ai familiei, care erau bolnavi. Conform Mariei Muga, cea mai gravă situaţie privind respectarea unor norme minime de igienă este în judeţul Galaţi. Mai mult, Inspecţia Socială a descoperit că direcţiile de protecţie a copilului au decontat asistenţilor maternali sume ce fuseseră cheltuite pentru cumpărarea de băuturi alcoolice sau pentru întreţinerea întregii familii. "Pentru un copil de opt luni am găsit, în sectorul 6 din Bucureşti, decontări de cocktail de fructe
, mici, bere şi alte produse alimentare. Pentru un copil care s-a găsit subnutrit la Buzău, ce facturi deconta asistenul maternal m-am îngrozit. Câte 6 kilograme de carne de pui, cârnaţi, guşă de porc, iar copilul era subnutrit", a afirmat Maria Muga. Conform acesteia, în foarte multe judeţe, asistenţii maternali au făcut din asistarea copiilor un mod de întreţinere financiară a propriei familii şi mai puţin unul de îngrijire a copiilor. Pe de altă parte, autorităţile locale au descoperit situaţii în care asistenţii maternali nu au primit alocaţiile de hrană, rechizite, haine sau jucării pentru copii.
Apocalipsa financiară: Europenii, tentaţi să economisească. BVB, cele mai mari pierderi din ultimii 10 ani
Criza financiară mondială afectează sectorul comercial. Bursele cad una după alta, iar consumatorii au tendinţa să economisească. Îngrijoraţi de veştile proaste de la bănci şi burse, potenţialii cumpărători renunţă la achiziţiile de care se pot lipsi, preferând să-şi pună deoparte venitul. Astfel, vânzările produselor
scad, producţia se reduce
, iar criza se amplifică. Şi economia românească e afectată de criză. Bursa de Valori Bucureşti a înregistrat, marţi, cele mai mari
pierderi de după 1998.
Europenii încep să-şi piardă încrederea în evoluţia economiei mondiale şi mai ales a propriilor venituri. Potrivit unui sondaj, consumatorii britanici sunt tot mai pesimişti şi tentaţi, mai degrabă, de economii decât de cumpărături, mai ales că unii au simţit deja pe pielea lor efectele crizei.
Economiile sunt la ordinea zilei şi la Paris, chiar dacă Săptămâna Modei ar trebui, în mod normal, să le îndemne pe femei la cumpărături.
Nici declaraţiile experţilor francezi nu sunt încurajatoare. Doar guvernul se străduieşte să le redea cetăţenilor optimismul şi încrederea.
În ciuda asigurărilor date de experţi, banca franco-belgiană Dexia a fost salvată doar prin intervenţia guvernelor de la Paris şi Bruxelles. Alte instituţii bancare majore din Germania, Italia şi Marea Britanie au şi ele probleme grave. Comisia Europeană examinează noi măsuri pentru susţinerea sistemului financiar, dar exclude, cel puţin deocamdată, un plan general de salvare similar celui din Statele Unite.
Scade consumul, cresc pagubele. Bursa de la Bucureşti, cele mai mari pierderi din ultimii 10 ani
Efectele crizei mondiale s-au resimţit puternic şi la Bucureşti, unde Bursa de Valori şi-a încheiat, marţi, "cel mai dezastruos trimestru începând cu 1998", anunţă Financiarul. Primele 10 companii româneşti au înregistrat pierderi de 35% faţă de luna iunie.
Al treilea trimestru din 2008 a marcat alte două episoade nefaste în istoria Bursei românesti: cea mai mare scădere din istoria SIF -46% si cea mai lungă serie negativă a BVB - trei trimestre consecutive, informează Financiarul.
Majoritatea indicilor BVB s-au prăbuşit, marţi, cu peste patru procente, după ce Bursa de la New York s-a confruntat cu cel mai mare colaps din ultimii 20 de ani. Petrom şi BRD, cele mai mari companii româneşti listate, au căzut cu 5%-6%, în timp ce unele dintre SIF-uri au pierdut până la 7%.
Planul lui Bush, speranţa investitorilor: Wall Street se redresează
Senatul american se va pronunţa, miercuri, asupra unei versiuni revizuite a planului de salvare a sectorului financiar, respins luni de Camera Reprezentanţilor. Noile speranţe de adoptare rapidă a planului au relansat bursa de pe Wall Street, care a înregistrat, marţi, creşteri importante.
Bursa de la New York a crescut cu 4,68 de procente, fără să recupereze pierderile din ajun. Creşteri pe linie s-au consemnat şi la bursele din Europa, America de Sud şi Asia. Preşedintele George Bush a promis să continue eforturile pentru adoptarea planului de salvare a sistemului bancar, prin alocarea unor fonduri bugetare de 700 milioane de dolari
.
Chiar dacă va fi aprobat de Senat, planul de salvare ar putea întâmpina, din nou
, rezistenţă în Camera Reprezentanţilor. Toţi membrii acesteia îşi vor pune mandatele în joc în alegerile din noiembrie şi se tem că alegătorii nu vor fi de acord cu votul lor într-o problemă atât de delicată. Cei mai indisciplinaţi au fost chiar deputaţii republicani, ceea ce dovedeşte, potrivit analiştilor, că, la finalul mandatului, Bush nu-şi mai poate controla propriul partid. Comentatorii de dreapta, apropiaţi de partidul republican, nu ezită să califice planul Administraţiei drept "socialist". Ei susţin că statul nu trebuie să risipească banul public pentru salvarea băncilor cu pierderi, care nu trebuie să aibă altă opţiune decât falimentul.
scad, producţia se reduce
, iar criza se amplifică. Şi economia românească e afectată de criză. Bursa de Valori Bucureşti a înregistrat, marţi, cele mai mari
pierderi de după 1998.
Europenii încep să-şi piardă încrederea în evoluţia economiei mondiale şi mai ales a propriilor venituri. Potrivit unui sondaj, consumatorii britanici sunt tot mai pesimişti şi tentaţi, mai degrabă, de economii decât de cumpărături, mai ales că unii au simţit deja pe pielea lor efectele crizei.
Economiile sunt la ordinea zilei şi la Paris, chiar dacă Săptămâna Modei ar trebui, în mod normal, să le îndemne pe femei la cumpărături.
Nici declaraţiile experţilor francezi nu sunt încurajatoare. Doar guvernul se străduieşte să le redea cetăţenilor optimismul şi încrederea.
În ciuda asigurărilor date de experţi, banca franco-belgiană Dexia a fost salvată doar prin intervenţia guvernelor de la Paris şi Bruxelles. Alte instituţii bancare majore din Germania, Italia şi Marea Britanie au şi ele probleme grave. Comisia Europeană examinează noi măsuri pentru susţinerea sistemului financiar, dar exclude, cel puţin deocamdată, un plan general de salvare similar celui din Statele Unite.
Scade consumul, cresc pagubele. Bursa de la Bucureşti, cele mai mari pierderi din ultimii 10 ani
Efectele crizei mondiale s-au resimţit puternic şi la Bucureşti, unde Bursa de Valori şi-a încheiat, marţi, "cel mai dezastruos trimestru începând cu 1998", anunţă Financiarul. Primele 10 companii româneşti au înregistrat pierderi de 35% faţă de luna iunie.
Al treilea trimestru din 2008 a marcat alte două episoade nefaste în istoria Bursei românesti: cea mai mare scădere din istoria SIF -46% si cea mai lungă serie negativă a BVB - trei trimestre consecutive, informează Financiarul.
Majoritatea indicilor BVB s-au prăbuşit, marţi, cu peste patru procente, după ce Bursa de la New York s-a confruntat cu cel mai mare colaps din ultimii 20 de ani. Petrom şi BRD, cele mai mari companii româneşti listate, au căzut cu 5%-6%, în timp ce unele dintre SIF-uri au pierdut până la 7%.
Planul lui Bush, speranţa investitorilor: Wall Street se redresează
Senatul american se va pronunţa, miercuri, asupra unei versiuni revizuite a planului de salvare a sectorului financiar, respins luni de Camera Reprezentanţilor. Noile speranţe de adoptare rapidă a planului au relansat bursa de pe Wall Street, care a înregistrat, marţi, creşteri importante.
Bursa de la New York a crescut cu 4,68 de procente, fără să recupereze pierderile din ajun. Creşteri pe linie s-au consemnat şi la bursele din Europa, America de Sud şi Asia. Preşedintele George Bush a promis să continue eforturile pentru adoptarea planului de salvare a sistemului bancar, prin alocarea unor fonduri bugetare de 700 milioane de dolari
.
Chiar dacă va fi aprobat de Senat, planul de salvare ar putea întâmpina, din nou
, rezistenţă în Camera Reprezentanţilor. Toţi membrii acesteia îşi vor pune mandatele în joc în alegerile din noiembrie şi se tem că alegătorii nu vor fi de acord cu votul lor într-o problemă atât de delicată. Cei mai indisciplinaţi au fost chiar deputaţii republicani, ceea ce dovedeşte, potrivit analiştilor, că, la finalul mandatului, Bush nu-şi mai poate controla propriul partid. Comentatorii de dreapta, apropiaţi de partidul republican, nu ezită să califice planul Administraţiei drept "socialist". Ei susţin că statul nu trebuie să risipească banul public pentru salvarea băncilor cu pierderi, care nu trebuie să aibă altă opţiune decât falimentul.
Mame fără frontiere
Unele femei din localităţile de graniţă din Delta Dunării îşi aduc copiii pe lume în Ucraina. Motivul: în caz de urgenţă, spitalul „de la ruşi“ e mai la îndemână.
În 1985, presa sovietică publica o poveste care, retrasată peste ani, defineşte un spaţiu şi pe oamenii ce-şi duc veacul pe aici. „Să fii sănătos, Daniel!“, îi urau publicaţiile din Ucraina acelor vremuri unui băieţel de 10 ani din România, salvat numai după ce fusese trecut, cu barca, la ucraineni. Peste 20 de ani, băieţelul din poveste avea să refacă drumul către spitalul unde a fost operat, de data asta bărbat în toată firea şi responsabil, ducându-şi nevasta să nască „la ruşi“.
Oamenii din Chilia Veche sau Periprava ştiu de când sunt ei prin părţile alea că, dacă-i vorba despre naşteri sau despre orice gen de urgenţă medicală, hotarul şi piedica diplomatică dintre cele două ţări devin o întindere de apă ca oricare alta. Chiar şi acum, când aici e graniţa Uniunii Europene. Şi nici nu prea contează că, din 2004, aici s-a deschis o clinică dotată de Fundaţia „Principesa Margareta“, unde doctorul din sat se gospodăreşte cât îi stă în putinţă. Cazurile care nu pot aştepta şalupa de la Tulcea, inclusiv naşterile cu complicaţii, sunt trimise cu barca, peste graniţă. Aşa ajung copiii românilor din Deltă să fie aduşi pe lume „la ruşi“, cum le zic localnicii vecinilor de peste apă.
Probabil că atunci când s-a îmbolnăvit, în copilărie, numitul Daniel Gurienco, locuitor al localităţii de frontieră Chilia Veche, nu şi-a imaginat vreo clipă ce va urma. În 1985, Daniel îşi serba împlinirea frumoasei vârste de 10 ani cu dureri abdominale crunte, într-un spital ucrainean. Medicii ruşi i-au adus cadouri cu nemiluita, a fost frumos, mai ceva ca în sânul familiei, la Chilia-n port. În urma acestei călătorii forţate, în scopuri medicale, Daniel Gurienco s-a ales cu trei cicatrice pe abdomen, de la operaţii, şi cu mândria de a fi, probabil, singurul locuitor din Delta Dunării care se poate lăuda că a fost vizitat de ambasadori când se afla pe patul de spital. „Meritul“ lui: s-a îmbolnăvit de apendicită şi a fost transportat de grăniceri pe malul ucrainean pentru a fi operat. În Deltă nu exista pe atunci vreo posibilitate să fie dus la un spital românesc în timp util. Aşa a devenit Daniel Gurienco pacientul preferat al Uniunii Sovietice.
Caz de prima pagină
„Dacă rămâneam în România, muream“, spune Daniel Gurienco azi. Boala l-a supt de ajunsese o mână de băiat, cu puţin peste 20 de kilograme. Cam asta îşi aminteşte Daniel despre ziua în care l-a urcat maică-sa în barca grănicerilor şi l-a dus peste apă, la „fraţii din URSS“. Acolo a stat patru luni. Timp berechet cât să rămână în istoria medicală sovietică drept „cazul băieţelului care ar fi murit dacă URSS nu i-ar fi întins o mână de ajutor“.
Publicaţia „Uniunea Sovietică“ - ce era distribuită şi în Republica Socialistă România - şi-a ţinut la curent cititorii fideli cu fiecare etapă a itinerarului apendicelui perforat al tânărului Daniel Gurienco: de la Chilia, sovieticii l-au dus cu ambulanţa la Odessa, de la Odessa, cu elicopterul la Kiev. Acolo a fost operat de un doctor care şi-a făcut cruce când a văzut până unde a ajuns Daniel cu apendicita lui cu tot. Medicul i-a spus că nu a mai văzut niciodată un caz ca ăsta în toate locurile în care a lucrat. Asta incluzând şi războiul din Vietnam.
O vizită de vază
Ruşii l-au „tăiat“ o dată la Chilia Nouă, a doua oară la Odessa, a treia oară la Kiev. În rest, se purtau de parcă era copilul lor. Alerga prin spital, îi dădeau maşinuţe, binoclu, de toate. „S-au străduit să mă salveze! N-o să uit niciodată. Eram şi primul caz de copil care a fost trecut la ruşi până atunci! Şi veneau zi de zi ziarişti la mine şi scriau cum am ajuns până la Kiev din România, pentru o apendicită. Am teancuri de reviste acasă de acolo, în care scriau «Să fii sănătos, Daniel!». A venit să mă vadă şi ambasadorul României de la Kiev. Şi n-a trebuit să plătesc mai nimic. A împrumutat mama bani de la ambasador, că nu venise pregătită să stea atât de mult“, povesteşte Daniel.
Aşteptat cu alai
Când băiatul s-a mai întremat, autorităţile sovietice l-au condus cu mare fast, nu ca pe un lipovean amărât care a fost dus din disperare cu barca peste Dunăre. Ci ca pe un VIP în toată regula: a venit cu „protocol“, pe ruta Kiev- Odessa-Chilia Nouă, cu elicopter şi maşină a grănicerilor. „Au venit toţi să-şi ia la revedere de la mine, aici ne-au aşteptat ruşii la ponton. La malul românesc mă aştepta toată clasa, nu aşa, oricum!“, încheie Daniel.
Şi prima parte a povestirii se sfârşeşte brusc. După 20 de ani, s-a întors în Ucraina ca soţia lui să nască. Aici i-a reîntâlnit pe medicii care l-au operat prima dată. Şi s-au îmbrăţişat.
SCHIMB
Orezul cu sare şi o naştere transfrontalieră
Daniel Gurienco are acum 33 de ani şi, în urmă cu trei ani, s-a întors la spitalul din vecini, când a trebuit să treacă graniţa cu Anişoara, nevasta sa, ca s-o aducă pe lume pe Gabi, mezina familiei.
Când a venit Gabi pe lume, satul era în ceea ce Daniel numeşte „criză de doctori“. Nu că ar fi dat vreodată satul pe-afară de cadre medicale. „Dar domnul doctor de-abia venise, îşi lăsase bagajele şi, pe la 19 şi ceva, a intrat nevastă-mea în criză. Am sunat asistenta imediat, a venit. Salvarea nu putea să vină că nu erau încă ambulanţele astea moderne. Aşa că am zis că mergem la ruşi!“, îşi aminteşte tatăl. „Am luat şalupa, am acostat, nu am coborât pe mal, pentru că legea spune că nu ai voie să cobori. Ne-au luat datele, am stat vreun sfert de oră-20 de minute până au venit doctorii lor cu ambulanţa, au luat actele, datele şi, după vreo oră, au plecat spre spital“, spune Daniel. Toate bune şi frumoase, explică tatăl.
O naştere cu probleme
Pentru Anişoara, naşterea în Ucraina nu a fost chiar o poveste cu ambasadori şi alinturi. Chiar dacă este soţia pacientului-erou de primă pagină de acum 23 de ani, se pare că ucrainenii i-au aplicat un tratament ceva mai „special“. „A fost groaznic. Eram să mor. Când am acostat, doctorii au venit şi vorbeau în rusă. Credeau că nu înţeleg. Dar primele cuvinte pe care mi le-au spus au fost dacă am bani la mine să plătesc. Le-am zis că se duce soţul înapoi să aducă bani. Şi cu foarte mare greutate au acceptat“, spune femeia. În spital a mâncat orez cu sare, „caşă“, ceva tradiţional. Nu i-a plăcut deloc. Iar la naştere au băgat-o într-o cameră foarte rece, cu geamuri sparte. „Şi acum am un picior mai gros decât celălalt, pentru că nu mi s-a scurs tot cheagul de sânge şi s-a deplasat spre picior. Serviciile de acolo au fost groaznice, toată lumea s-a comportat cu noi ca şi cu nişte câini când au auzit că suntem din România“, povesteşte femeia.
„Tratamentul“ aplicat de ucraineni Anişoarei are, din câte se pare, o explicaţie: o altă româncă, adusă să nască cu o săptămână înainte peste graniţă, refuzase să plătească spitalizarea. Daniel Gurienco, pe atunci lucrător la Poliţia de Frontieră, îşi aminteşte situaţia. Soţul femeii respective le-ar fi zis poliţiştilor de frontieră: „Voi aţi adus-o, voi să plătiţi“. Au pus toţi mână de la mână, au plătit şi au plecat, cu toată ruşinea.
Pe Gabi o mai cheamă şi Tania
Ca orice mamă respectabilă, Anişoara Gurienco este o doamnă cu multe griji. Una dintre ele e că a născut-o pe mezina familiei „la ruşi“ şi se gândeşte că poate, peste ani, asta îi va dăuna fetiţei. „Ea are acte pe România, dar s-a născut acolo. Dacă în viitor, când va creşte fetiţa mea, se va găsi un tâmpit şi-o va lua la întrebări: «Bă, te-ai născut acolo, ce-ai făcut, cum ai trecut?»“, spune Anişoara. Gabi s-a născut de Sfânta Tatiana, o sărbătoare pentru ucraineni. Doctorii au rugat-o pe Anişoara: „Te rog frumos, pui numele românesc, dar pune-l şi pe ăsta, Tatiana“. Femeii nu i-a plăcut, dar a rămas, ca mulţumire să-i dea şi un nume rusesc. Aşa că pe Gabi o mai cheamă şi Tania.
Un spital invizibil
Daniel Gurienco crede că toate s-ar rezolva şi nimeni nu i-ar mai deranja în toiul nopţii pe ucraineni dacă s-ar construi un dispensar mai acătării de partea românească. „Proiect de dispensar mare este, trebuia să fie construit înainte de ’89 peste drum de Poliţia de Frontieră. Erau turnaţi şi stâlpii de rezistenţă. Dar au cărat oamenii la fier vechi, au distrus cum s-a distrus peste tot în ţară“, spune Daniel.
Cât despre partea ucraineană, dincolo de graniţă se întinde semeţ şi orgolios nevoie-mare Kilia (Chilia Nouă), un oraş în toată regula, cu spital şi drumuri către alte zone. Aşa că ucrainenii nu prea au motiv să ceară ajutor în satele româneşti de la frontieră. Singurele dăţi când au fost văzuţi trecând de partea românească a fost când s-au îmbătat şi au venit să râdă de pe malul românesc către casă.
În 1985, presa sovietică publica o poveste care, retrasată peste ani, defineşte un spaţiu şi pe oamenii ce-şi duc veacul pe aici. „Să fii sănătos, Daniel!“, îi urau publicaţiile din Ucraina acelor vremuri unui băieţel de 10 ani din România, salvat numai după ce fusese trecut, cu barca, la ucraineni. Peste 20 de ani, băieţelul din poveste avea să refacă drumul către spitalul unde a fost operat, de data asta bărbat în toată firea şi responsabil, ducându-şi nevasta să nască „la ruşi“.
Oamenii din Chilia Veche sau Periprava ştiu de când sunt ei prin părţile alea că, dacă-i vorba despre naşteri sau despre orice gen de urgenţă medicală, hotarul şi piedica diplomatică dintre cele două ţări devin o întindere de apă ca oricare alta. Chiar şi acum, când aici e graniţa Uniunii Europene. Şi nici nu prea contează că, din 2004, aici s-a deschis o clinică dotată de Fundaţia „Principesa Margareta“, unde doctorul din sat se gospodăreşte cât îi stă în putinţă. Cazurile care nu pot aştepta şalupa de la Tulcea, inclusiv naşterile cu complicaţii, sunt trimise cu barca, peste graniţă. Aşa ajung copiii românilor din Deltă să fie aduşi pe lume „la ruşi“, cum le zic localnicii vecinilor de peste apă.
Probabil că atunci când s-a îmbolnăvit, în copilărie, numitul Daniel Gurienco, locuitor al localităţii de frontieră Chilia Veche, nu şi-a imaginat vreo clipă ce va urma. În 1985, Daniel îşi serba împlinirea frumoasei vârste de 10 ani cu dureri abdominale crunte, într-un spital ucrainean. Medicii ruşi i-au adus cadouri cu nemiluita, a fost frumos, mai ceva ca în sânul familiei, la Chilia-n port. În urma acestei călătorii forţate, în scopuri medicale, Daniel Gurienco s-a ales cu trei cicatrice pe abdomen, de la operaţii, şi cu mândria de a fi, probabil, singurul locuitor din Delta Dunării care se poate lăuda că a fost vizitat de ambasadori când se afla pe patul de spital. „Meritul“ lui: s-a îmbolnăvit de apendicită şi a fost transportat de grăniceri pe malul ucrainean pentru a fi operat. În Deltă nu exista pe atunci vreo posibilitate să fie dus la un spital românesc în timp util. Aşa a devenit Daniel Gurienco pacientul preferat al Uniunii Sovietice.
Caz de prima pagină
„Dacă rămâneam în România, muream“, spune Daniel Gurienco azi. Boala l-a supt de ajunsese o mână de băiat, cu puţin peste 20 de kilograme. Cam asta îşi aminteşte Daniel despre ziua în care l-a urcat maică-sa în barca grănicerilor şi l-a dus peste apă, la „fraţii din URSS“. Acolo a stat patru luni. Timp berechet cât să rămână în istoria medicală sovietică drept „cazul băieţelului care ar fi murit dacă URSS nu i-ar fi întins o mână de ajutor“.
Publicaţia „Uniunea Sovietică“ - ce era distribuită şi în Republica Socialistă România - şi-a ţinut la curent cititorii fideli cu fiecare etapă a itinerarului apendicelui perforat al tânărului Daniel Gurienco: de la Chilia, sovieticii l-au dus cu ambulanţa la Odessa, de la Odessa, cu elicopterul la Kiev. Acolo a fost operat de un doctor care şi-a făcut cruce când a văzut până unde a ajuns Daniel cu apendicita lui cu tot. Medicul i-a spus că nu a mai văzut niciodată un caz ca ăsta în toate locurile în care a lucrat. Asta incluzând şi războiul din Vietnam.
O vizită de vază
Ruşii l-au „tăiat“ o dată la Chilia Nouă, a doua oară la Odessa, a treia oară la Kiev. În rest, se purtau de parcă era copilul lor. Alerga prin spital, îi dădeau maşinuţe, binoclu, de toate. „S-au străduit să mă salveze! N-o să uit niciodată. Eram şi primul caz de copil care a fost trecut la ruşi până atunci! Şi veneau zi de zi ziarişti la mine şi scriau cum am ajuns până la Kiev din România, pentru o apendicită. Am teancuri de reviste acasă de acolo, în care scriau «Să fii sănătos, Daniel!». A venit să mă vadă şi ambasadorul României de la Kiev. Şi n-a trebuit să plătesc mai nimic. A împrumutat mama bani de la ambasador, că nu venise pregătită să stea atât de mult“, povesteşte Daniel.
Aşteptat cu alai
Când băiatul s-a mai întremat, autorităţile sovietice l-au condus cu mare fast, nu ca pe un lipovean amărât care a fost dus din disperare cu barca peste Dunăre. Ci ca pe un VIP în toată regula: a venit cu „protocol“, pe ruta Kiev- Odessa-Chilia Nouă, cu elicopter şi maşină a grănicerilor. „Au venit toţi să-şi ia la revedere de la mine, aici ne-au aşteptat ruşii la ponton. La malul românesc mă aştepta toată clasa, nu aşa, oricum!“, încheie Daniel.
Şi prima parte a povestirii se sfârşeşte brusc. După 20 de ani, s-a întors în Ucraina ca soţia lui să nască. Aici i-a reîntâlnit pe medicii care l-au operat prima dată. Şi s-au îmbrăţişat.
SCHIMB
Orezul cu sare şi o naştere transfrontalieră
Daniel Gurienco are acum 33 de ani şi, în urmă cu trei ani, s-a întors la spitalul din vecini, când a trebuit să treacă graniţa cu Anişoara, nevasta sa, ca s-o aducă pe lume pe Gabi, mezina familiei.
Când a venit Gabi pe lume, satul era în ceea ce Daniel numeşte „criză de doctori“. Nu că ar fi dat vreodată satul pe-afară de cadre medicale. „Dar domnul doctor de-abia venise, îşi lăsase bagajele şi, pe la 19 şi ceva, a intrat nevastă-mea în criză. Am sunat asistenta imediat, a venit. Salvarea nu putea să vină că nu erau încă ambulanţele astea moderne. Aşa că am zis că mergem la ruşi!“, îşi aminteşte tatăl. „Am luat şalupa, am acostat, nu am coborât pe mal, pentru că legea spune că nu ai voie să cobori. Ne-au luat datele, am stat vreun sfert de oră-20 de minute până au venit doctorii lor cu ambulanţa, au luat actele, datele şi, după vreo oră, au plecat spre spital“, spune Daniel. Toate bune şi frumoase, explică tatăl.
O naştere cu probleme
Pentru Anişoara, naşterea în Ucraina nu a fost chiar o poveste cu ambasadori şi alinturi. Chiar dacă este soţia pacientului-erou de primă pagină de acum 23 de ani, se pare că ucrainenii i-au aplicat un tratament ceva mai „special“. „A fost groaznic. Eram să mor. Când am acostat, doctorii au venit şi vorbeau în rusă. Credeau că nu înţeleg. Dar primele cuvinte pe care mi le-au spus au fost dacă am bani la mine să plătesc. Le-am zis că se duce soţul înapoi să aducă bani. Şi cu foarte mare greutate au acceptat“, spune femeia. În spital a mâncat orez cu sare, „caşă“, ceva tradiţional. Nu i-a plăcut deloc. Iar la naştere au băgat-o într-o cameră foarte rece, cu geamuri sparte. „Şi acum am un picior mai gros decât celălalt, pentru că nu mi s-a scurs tot cheagul de sânge şi s-a deplasat spre picior. Serviciile de acolo au fost groaznice, toată lumea s-a comportat cu noi ca şi cu nişte câini când au auzit că suntem din România“, povesteşte femeia.
„Tratamentul“ aplicat de ucraineni Anişoarei are, din câte se pare, o explicaţie: o altă româncă, adusă să nască cu o săptămână înainte peste graniţă, refuzase să plătească spitalizarea. Daniel Gurienco, pe atunci lucrător la Poliţia de Frontieră, îşi aminteşte situaţia. Soţul femeii respective le-ar fi zis poliţiştilor de frontieră: „Voi aţi adus-o, voi să plătiţi“. Au pus toţi mână de la mână, au plătit şi au plecat, cu toată ruşinea.
Pe Gabi o mai cheamă şi Tania
Ca orice mamă respectabilă, Anişoara Gurienco este o doamnă cu multe griji. Una dintre ele e că a născut-o pe mezina familiei „la ruşi“ şi se gândeşte că poate, peste ani, asta îi va dăuna fetiţei. „Ea are acte pe România, dar s-a născut acolo. Dacă în viitor, când va creşte fetiţa mea, se va găsi un tâmpit şi-o va lua la întrebări: «Bă, te-ai născut acolo, ce-ai făcut, cum ai trecut?»“, spune Anişoara. Gabi s-a născut de Sfânta Tatiana, o sărbătoare pentru ucraineni. Doctorii au rugat-o pe Anişoara: „Te rog frumos, pui numele românesc, dar pune-l şi pe ăsta, Tatiana“. Femeii nu i-a plăcut, dar a rămas, ca mulţumire să-i dea şi un nume rusesc. Aşa că pe Gabi o mai cheamă şi Tania.
Un spital invizibil
Daniel Gurienco crede că toate s-ar rezolva şi nimeni nu i-ar mai deranja în toiul nopţii pe ucraineni dacă s-ar construi un dispensar mai acătării de partea românească. „Proiect de dispensar mare este, trebuia să fie construit înainte de ’89 peste drum de Poliţia de Frontieră. Erau turnaţi şi stâlpii de rezistenţă. Dar au cărat oamenii la fier vechi, au distrus cum s-a distrus peste tot în ţară“, spune Daniel.
Cât despre partea ucraineană, dincolo de graniţă se întinde semeţ şi orgolios nevoie-mare Kilia (Chilia Nouă), un oraş în toată regula, cu spital şi drumuri către alte zone. Aşa că ucrainenii nu prea au motiv să ceară ajutor în satele româneşti de la frontieră. Singurele dăţi când au fost văzuţi trecând de partea românească a fost când s-au îmbătat şi au venit să râdă de pe malul românesc către casă.
CFR Cluj - rezultat de aur in fata lui Chelsea - 0-0
CFR Cluj a demonstrat aseara ca rezultatul din prima etapa nu a fost accidental. Ei au rezistat fara prea mari emotii in fata finalistei Champions League: Chelsea Londra.
Chiar daca au obtinut doar un egal pe teren prorpiu, jucatorii Clujului ne-au aratat ca putem juca la acelasi nivel cu una dintre cele mai bogate echipe ale lumii.
Intr-un meci foarte tactic, cu putine faze de poarta, cele doua echipe au parut ca sunt de aceeasi talie.
Ocaziile de gol au fost foarte putine. Daca londonezii au dominat meciul la capitolul posesie, cele mai clare ocazii de gol le-au apartinut clujenilor; in finalul meciului, Trica (min. 80, sut care a ras exteriorul barei din dreapta al portii lui Chelsea) si Pereira (min. 89, sut aparat de Cech dupa ce fundasul clujean a umilit apararea londoneza) au fost foarte aproape de a produce una dintre cele mai mari surprize din Champions League.
Publicul din Gruia a fost inca din primul minut 100% de partea favoritilor sai, reusind sa puna presiune suplimentara pe jucatorii echipei engleze.
Didier Drogba, revenit dupa o accidentare, a recidivat si se pare ca va sta o perioada lunga pe marginea terenului, el fiind inlocuit in minutul 58 de Belletti. Desi a introdus in repriza a doua inca doi atacanti Anelka si Di Santo, antrenorul lui Chelsea, Luiz Felipe Scolari, nu a reusit sa destabilizeze apararea foarte exacta a lui Maurizio Trombetta.
In celalalt meci al grupei, AS Roma a invins in deplasarea la Bordeaux: 1-3.
Dupa primele doua meciuri CFR Cluj are 4 puncte dupa primele doua etape in Champions League, clasamentul Grupei A aratand astfel:
1. Chelsea - 4p
2. CFR CLUJ - 4p
3. AS Roma - 3p
4. Bordeaux - 0p
Chiar daca au obtinut doar un egal pe teren prorpiu, jucatorii Clujului ne-au aratat ca putem juca la acelasi nivel cu una dintre cele mai bogate echipe ale lumii.
Intr-un meci foarte tactic, cu putine faze de poarta, cele doua echipe au parut ca sunt de aceeasi talie.
Ocaziile de gol au fost foarte putine. Daca londonezii au dominat meciul la capitolul posesie, cele mai clare ocazii de gol le-au apartinut clujenilor; in finalul meciului, Trica (min. 80, sut care a ras exteriorul barei din dreapta al portii lui Chelsea) si Pereira (min. 89, sut aparat de Cech dupa ce fundasul clujean a umilit apararea londoneza) au fost foarte aproape de a produce una dintre cele mai mari surprize din Champions League.
Publicul din Gruia a fost inca din primul minut 100% de partea favoritilor sai, reusind sa puna presiune suplimentara pe jucatorii echipei engleze.
Didier Drogba, revenit dupa o accidentare, a recidivat si se pare ca va sta o perioada lunga pe marginea terenului, el fiind inlocuit in minutul 58 de Belletti. Desi a introdus in repriza a doua inca doi atacanti Anelka si Di Santo, antrenorul lui Chelsea, Luiz Felipe Scolari, nu a reusit sa destabilizeze apararea foarte exacta a lui Maurizio Trombetta.
In celalalt meci al grupei, AS Roma a invins in deplasarea la Bordeaux: 1-3.
Dupa primele doua meciuri CFR Cluj are 4 puncte dupa primele doua etape in Champions League, clasamentul Grupei A aratand astfel:
1. Chelsea - 4p
2. CFR CLUJ - 4p
3. AS Roma - 3p
4. Bordeaux - 0p
Cu ochii pe SUA. Senatul american va vota din nou planul administraţiei Bush
Atenţia întregii lumi este îndreptată către Washington. Niciodată America nu a mai fost atât de divizată în timpul
unei crize. Acum Wall Street-ul este, inamicul public numărul unu. Americanul de rând vede în planul de redresare economică un complot împotriva sa. Miercuri este rândul Senatului să discute planul, revizuit şi adăugit. Aceasta nouă variantă conţine, printre altele, posibilitatea de a mări cifra de asigurare, garantată de stat, a depozitelor bancare. Esenţa proiectului de salvare a rămas, însă, aceeaşi - cheltuirea a 700 de miliarde de dolari cumpărarea creditelor
neperformante ale băncilor.
Din cauza sărbătorii noului an evreiesc senatorii se vor întruni târziu, după apusul soarelui, mult după ce se închid bursele.
Un vot negativ în Senat ar pune capăt planului Bush. Unul pozitiv ar garanta, însă, noi proteste de stradă.
Pieţele bursiere internaţionale şi-au revenit, după scăderile din ultimele zile. Cotele înregistrate sunt o urmare a optimismului în aşteptarea unui vot favorabil al Senatului american. Chiar şi bursele din SUA sunt în revenire după panica din ultimele zile.
unei crize. Acum Wall Street-ul este, inamicul public numărul unu. Americanul de rând vede în planul de redresare economică un complot împotriva sa. Miercuri este rândul Senatului să discute planul, revizuit şi adăugit. Aceasta nouă variantă conţine, printre altele, posibilitatea de a mări cifra de asigurare, garantată de stat, a depozitelor bancare. Esenţa proiectului de salvare a rămas, însă, aceeaşi - cheltuirea a 700 de miliarde de dolari cumpărarea creditelor
neperformante ale băncilor.
Din cauza sărbătorii noului an evreiesc senatorii se vor întruni târziu, după apusul soarelui, mult după ce se închid bursele.
Un vot negativ în Senat ar pune capăt planului Bush. Unul pozitiv ar garanta, însă, noi proteste de stradă.
Pieţele bursiere internaţionale şi-au revenit, după scăderile din ultimele zile. Cotele înregistrate sunt o urmare a optimismului în aşteptarea unui vot favorabil al Senatului american. Chiar şi bursele din SUA sunt în revenire după panica din ultimele zile.
România, prima la salariul „în plic“
Aproape 50% din populaţia ocupată a României munceşte informal, prin ocolirea legislaţiei româneşti, potrivit unui raport internaţional.
Veniturile nedeclarate, firmele
şi angajaţii neînregistraţi, plăţile salariale „în plic“, agricultura de subzistenţă sau serviciile
domestice (cum ar fi bonele şi menajerele), ca forme ale muncii informale, plasează România în topul statelor europene. Potrivit raportului de ţară asupra ocupării informale lansat, ieri, de Centrul de Dezvoltare (DEV) al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), formată din reprezentanţi ai 30 de guverne din lume, în jur de 50% din populaţia ocupată a ţării noastre munceşte fără a îndeplini toate obligaţiile legale.
Fenomenul se regăseşte mai ales în sectoare cum ar fi cel al comerţului cu amănuntul, transporturilor, construcţiilor, serviciilor de reparare şi întreţinere, agriculturii, hotelurilor şi restaurantelor, dar şi în cel al administraţiei publice, al sănătăţii şi al educaţiei, potrivit ultimului studiu al Institutului de Statistică.
În plus
, Eurobarometrul Comisiei Europene din 2007, citat în raport, arată că 23% dintre salariaţii români intervievaţi au declarat că angajatorul le-a plătit întregul salariu sau o parte a acestuia „în plic“, fără a-l declara la autorităţile fiscale şi de securitate socială. Procentul plasează România pe primul loc în UE, urmată de Letonia, Bulgaria şi Lituania.
Theodora Xenogiani, unul dintre experţii DEV, spune că există două categorii de grupuri supuse ocupării informale. Primul include muncile din agricultură şi lucrătorii familiali neremuneraţi. Cel de-al doilea, firmele neînregistrate sau cele care nu-şi declară lucrătorii şi îi angajează fără contract de muncă şi angajaţii care îşi declară veniturile sub adevărata valoare
şi primesc aşa-numitele „plăţi în plic“.
Alt expert DEV, Johannes Paul Jutting, a spus că „ocuparea informală nu doar că subminează veniturile din impozite, dar sporeşte şi vulnerabilitatea anumitor grupuri de populaţie“.
Veniturile nedeclarate, firmele
şi angajaţii neînregistraţi, plăţile salariale „în plic“, agricultura de subzistenţă sau serviciile
domestice (cum ar fi bonele şi menajerele), ca forme ale muncii informale, plasează România în topul statelor europene. Potrivit raportului de ţară asupra ocupării informale lansat, ieri, de Centrul de Dezvoltare (DEV) al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), formată din reprezentanţi ai 30 de guverne din lume, în jur de 50% din populaţia ocupată a ţării noastre munceşte fără a îndeplini toate obligaţiile legale.
Fenomenul se regăseşte mai ales în sectoare cum ar fi cel al comerţului cu amănuntul, transporturilor, construcţiilor, serviciilor de reparare şi întreţinere, agriculturii, hotelurilor şi restaurantelor, dar şi în cel al administraţiei publice, al sănătăţii şi al educaţiei, potrivit ultimului studiu al Institutului de Statistică.
În plus
, Eurobarometrul Comisiei Europene din 2007, citat în raport, arată că 23% dintre salariaţii români intervievaţi au declarat că angajatorul le-a plătit întregul salariu sau o parte a acestuia „în plic“, fără a-l declara la autorităţile fiscale şi de securitate socială. Procentul plasează România pe primul loc în UE, urmată de Letonia, Bulgaria şi Lituania.
Theodora Xenogiani, unul dintre experţii DEV, spune că există două categorii de grupuri supuse ocupării informale. Primul include muncile din agricultură şi lucrătorii familiali neremuneraţi. Cel de-al doilea, firmele neînregistrate sau cele care nu-şi declară lucrătorii şi îi angajează fără contract de muncă şi angajaţii care îşi declară veniturile sub adevărata valoare
şi primesc aşa-numitele „plăţi în plic“.
Alt expert DEV, Johannes Paul Jutting, a spus că „ocuparea informală nu doar că subminează veniturile din impozite, dar sporeşte şi vulnerabilitatea anumitor grupuri de populaţie“.
Socola, refugiul drogatilor VIP
Odraslele vip-urilor bucurestene prefera sa se trateze de drogodependenta in spitalele din provincie, una dintre destinatiile preferate fiind clinica din cadrul Spitalului de Psihiatrie Socola Iasi. O statistica intocmita de conducerea spitalului iesean arata ca peste 40% din pacientii Clinicii de Drogodependenta de la Iasi sunt din Bucuresti si din zona adiacenta. "Exista un obicei al pacientilor drogodependenti sa se duca in clinici situate cat mai departe de localitatea de bastina. Astfel, la noi vine un procent covarsitor, putem spune chiar de peste 70% din cei care se interneaza in urma consumului de stupefiante, din alte localitati. Numai din Bucuresti cred ca vin peste 40% si foarte multi din judetul Ilfov", a precizat conf. univ. dr. Calin Scripcaru, managerul Spitalului Socola Iasi. Copiii diverselor personalitati din Bucuresti prefera clinicile de dezintoxicare din provincie si pentru a nu fi gasiti de paparazzi de la diverse tabloide. "Sunt pentru a patra oara la Iasi. Vin aici pentru ca nu vreau sa fiu fotografiat. si asa mi-am distrus propria viata, nu vreau sa-i distrug si pe-ai mei. Daca se afla cine sunt, ei ar fi distrusi", povesteste Dan, un tanar de numai 26 de ani, care arata de 40. Prin Clinica VII Drogodependenti a Spitalului de Psihiatrie Socola Iasi se perinda anual peste 200 de pacienti, unii internandu-se aici chiar si de mai multe ori in 365 de zile. Medicii ieseni atrag atentia si asupra necesitatii existentei suportului emotional al rudelor, pe care o mare parte din acesti pacienti nu-l au, parintii tratandu-i ca pe "jucariile stricate" ale familiei.
» "Familia il aduce aici ca pe o jucarie stricata. «Faceti-l bine!», ni se spune", este remarca socanta a Adei Moruzzi Chiriac, psiholog principal al Clinicii de Dezintoxicare a Spitalului Socola.
» Asezamantul iesean este solutia aleasa de majoritatea copiilor "de bani gata" din Bucuresti, Ilfov, respectiv Iasi pentru rezolvarea problemelor legate de consumul de droguri. Aceste trei zone detin primele pozitii in ierarhia consumului de stupefiante de mare risc din Romania.
Medicii de la Socola se confrunta cu adevarate tragedii familiale, ascunse cu grija de parintii influenti si plini de bani, multi dintre pacientii ajungand la Iasi de foarte multe ori, uneori chiar la numai cateva zile de la externarea dintr-o alta clinica de dexintoxicare.
Anual Clinica VII Drogodependenti de la Socola gazduieste peste 200 de pacienti, majoritatea din alte localitati decat Iasiul. "Exista un obicei al pacientilor drogodependenti sa se duca in clinici situate cat mai departe de localitatea de bastina. Astfel, la noi vine un procent covarsitor, putem spune chiar de peste 70% din cei care se interneaza in urma consumului de stupefiante din alte localitati. Numai din Bucuresti cred ca vin peste 40% si foarte multi din judetul Ilfov. Nu am facut pana acum astfel de statistici, mai ales ca unii dintre pacienti vin la noi o singura data, dupa care merg la alta clinica, stau si acolo o data, dupa care la alta si asa mai departe. Este posibil sa revina la Iasi dupa un astfel de ciclu, dar sunt unii care sunt «fideli», daca pot spune asa, clinicii noastre. Din aceasta cauza este foarte greu de facut o statistica exacta", a precizat conf. univ. dr. Calin Scripcaru, managerul Spitalului Universitar de Psihiatrie Socola.
Pentru "fiul lui tata" dealerul are pret special
Priviri pierdute, zbucium si crize repetate de sevraj. Acesta este peisajul cotidian al Clinicii de Dezintoxicare de la Iasi. Din statisticile politiei, Iasiul urmeaza imediat dupa Bucuresti si judetul Ilfov in topul zonelor cu consumatori de droguri. Numai ca la Socola sunt internati foarte multi consumatori din Capitala, dornici, in primul rand, sa nu fie "deranjati" de paparazzi de la tabloide. "Sunt pentru a patra oara la Iasi. Vin aici pentru ca nu vreau sa fiu fotografiat. si asa mi-am distrus propria viata, nu vreau sa-i distrug si pe-ai mei. Daca se afla cine sunt, ei ar fi distrusi", povesteste Dan, un tanar de numai 26 de ani care arata de 40. El pare calm si resemnat cu viata sa, dar are niste dureri care "nu pot fi descrise in cuvinte". Piata drogurilor din Bucuresti s-a schimbat "fata de acum sase ani, cand m-am apucat eu", mai spune tanarul.
"Nu se mai vand de multa vreme droguri pe strada. Pentru unii care nu au bani este mai ieftin
. Pentru altii – «fiul lui tata» – costa mai mult aceeasi cantitate de narcotic. Daca il vezi ca e disperat, iarasi creste pretul. Se vand droguri in cluburi, dar nu se fumeaza. Trebuie sa fii om de incredere, ca altfel nu ai cum sa cumperi. Ii spui ca vrei o doza, el (dealerul – n.r.) iti spune sa revii. Atunci el iti spune sa te duci la baie si sa cauti intr-un anumit loc, dar mai intai dai banii", recunoaste Dan. Bucuresteanul nu a dorit sa dea detalii despre preturi sau tranzactii. In schimb, a recunoscut ca parintii sai il "sponsorizeaza" cu o buna parte din necesarul zilnic pentru a nu mai fura din casa si a amaneta diferite obiecte.
Grupul de ieseni este mai putin numeros decat "capitalistii" in efectivul de la Socola si multi braveaza cu viciul pe care-l au. "Drogurile cele mai cautate de consumatorii ieseni sunt hasisul, marijuana sau skunk-ul, toate fiind produse
derivate din canabis. Pretul care se plateste pentru o doza poate sa urce si pana la 100 de lei pe gram daca marfa este de calitate superioara. In cazul drogurilor de mare risc – heroina sau cocaina –, pretul poate sa depaseasca 300 de lei gramul", recunoaste Ionut, fiul unui om de afaceri din Iasi.
"Cand ramaneam fara bani furam"
Bogdan din Ilfov are acum 28 de ani. S-a apucat de droguri in urma cu patru ani. Totul a pornit de la o tigara de marijuana fumata impreuna cu cativa prieteni. "A fost prima tigara, iar pe urma a mai urmat una si inca una. Stiu ca la prima tigara nu am avut nici o reactie. Absolut nici una, decat un gust rau in gura. De la urmatoarele incepe sa-si faca efectul. Se termina repede si simti nevoia de inca una, apoi de ceva mai tare. Am ajuns sa iau si pastile Ecstasy si Hasuri (hasis – n.r.), care sunt mult mai tari decat skunk-ul sau iarba", povesteste Bogdan. Acesta a reusit sa fumeze tigari doar doi ani, dupa care a inceput sa consume droguri foarte puternice. "Am ajuns sa nu mai am nici un ban in buzunar. Cand ramaneam fara bani furam. Daca nu furam, dadeam in cap", precizeaza Bogdan. Tranzactiile cu tigari sunt, poate, mult mai complicate decat cele cu pastile sau heroina ori cocaina. "Nu este usor sa cumperi. Trebuia sa fii cunoscut si de incredere, altfel nu iti dadea nimeni. «Du-te de-aici! Ce droguri visezi?», iti spuneau. Nu mai vinde nimeni pe strada droguri. Au locatiile lor. De exemplu, eu cand voiam sa cumpar o tigara, doua, il sunam pe un prieten care era si consumator, si vanzator. Nu tinea marfa la el. O punea intr-un tufis sau sub roata unei masini. Cand ne intalneam, de obicei pe cealalta parte a strazii, ii dadeam banii, 15-20 de lei tigara, iar el imi spunea unde gasesc plicul. «Vezi ca este masina cutare care are afis ca e de vanzare». Nu sta nimeni cu drogurile la el, pentru ca, daca vine Politia, e terminat", explica tanarul.
Depozitul de "jucarii stricate"
Clinica de Dezintoxicare poate adaposti pana la 50 de pacienti si are mai tot timpul anului locurile ocupate. "A crescut foarte mult numarul celor care se interneaza periodic la noi si acest lucru este extrem de ingrijorator. Unii vin intr-o stare de sevraj vecina cu coma si medicii clinicii fac eforturi disperate sa-i resusciteze. Poate o sa vi se para interesant, dar bucurestenii au inceput sa se cunoasca mai bine si vin la noi pe propriile picioare. Foarte multi ieseni am avut in stare de sevraj, dar i-am recuperat", a precizat conf. univ. dr. Calin Scripcaru, managerul Spitalului Universitar de Psihiatrie Socola Iasi.
Medicii au remarcat in ultimul timp o crestere a numarului celor care cauta placeri in diverse seminte de plante
sau in combinatii de medicamente cu alcool. "Multi dintre cei care consuma droguri au o nevoie psihologica neacoperita. Pentru a renunta la droguri trebuie neaparat sa le inlocuiasca cu altceva. Noi incercam aici, practic, sa resetam comportamentul pacientului", a spus Ada Moruzzi Chiriac, psiholog principal la Spitalul Socola.
Multi dintre drogodependenti sunt renegati chiar si de propriile familii. "Familia il aduce aici ca pe o jucarie stricata. «Faceti-l bine!», ni se spune. Familiile au o atitudine ambivalenta: unii nu prea stiu ce sa faca, altii sunt complet ostili, s-au saturat de aceasta situatie. Unii pacienti cer externarea, fiind convinsi ca au scapat de probleme, insa revin dupa un anumit timp. Au dificultati in a-si controla emotiile, toleranta scazuta la frustrari, stres si anxietate. Sunt persoane labile si influentabile care nu pot spune «nu»", a adaugat Ada Moruzzi Chiriac.
Capsunarii dau navala
O alta categorie de pacienti sunt romanii plecati la munca in strainatate, care cad in patima drogurilor din cauza frustrarilor si a dorului de casa si familie. Cei mai multi tineri internati acum la Socola dintre asa-zisii "capsunari" provin din Spania si Italia. "Fac parte din categoria celor care nu au reusit sa se descurce. Nu s-au integrat si, fiind marginalizati, s-au apucat de consumat si vandut droguri.
De obicei devin dependenti de drogurile de mare risc – heroina si cocaina", a precizat dr. Radu Andrei, coordonatorul Clinicii de Drogodependenta. Vasile, intors de la Torino, povesteste cum drogurile i-au stricat o cariera prospera in Italia. "Lucram intr-o fabrica de ansamblari borduri auto si primeam lunar 1.200 euro. Am inceput sa iau droguri din curiozitate, de prima oara am fost pierdut. Am prizat cocaina de pe staniol. Reuseam sa ma duc si la serviciu, sa ies si cu iubita, fara ca nimeni sa stie ce se intampla", spune Vasile. A trecut pe heroina si ar fi facut orice pentru o doza. El a inceput sa slabeasca mult, cearcanele si desele stari de rau il dadeau de gol. si-a pierdut locul de munca si prietenii. Asa a ajuns dealer. Principalii clienti ai lui Vasile au fost tot romani. Cei mai multi ieseni, dar si din alte colturi ale tarii. "Nici nu va inchipuiti cati ieseni se drogheaza acolo! Pe urma vin aici in vacanta
si, din cauza sevrajului, fac accidente rutiere", a precizat Vasile.
Cocaina – drogul burghezilor
Politia face fata cu greu afluxului de consumatori si dealeri, Iasiul fiind piata cu cea mai mare desfacere a drogurilor "usoare". "Din categoria drogurilor «usoare» se consuma hasisul si marijuana. Din categoria celor tari, la Iasi este frecvent consumul de comprimate Ecstasy, dar avem si consumatori de heroina si cocaina", a mentionat comisarul-sef Gheorghe Zbarnea, coordonatorul Brigazii de Combatere a Criminalitatii Organizate Iasi. In cazul pastilelor, dealerii fac "discount"-uri pentru cantitati apreciabile.
"Pretul unui comprimat de Ecstasy pleaca de la 50 de lei. Exista, ca in orice piata, reduceri pentru clienti fideli sau pentru cei care cumpara cate 20-25 de pastile odata. Pretul platit pentru o pastila poate cobori pana la 40 de lei. Pe piata neagra o bila de heroina are un pret
de 40-50 de lei. In functie de doza consumatorului, dintr-un gram se pot face intre sase si zece bile. In Iasi cei pe care i-am identificat erau veniti fie din Bucuresti, fie din strainatate si aveau la ei cantitati mici pentru consum, nu pentru vanzare. Cocaina este drogul burghezilor, nu-l gasesti la Iasi. Consumatorii si-l procura numai din Bucuresti", a detaliat, sub protectia anonimatului, unul dintre ofiterii Biroului de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog Iasi.
alternative
» Medicamente veterinare
Pentru canabisul comercializat la Iasi preturile se invart in jurul a 50 de lei pentru un gram de hasis sau marijuana. Hasisul si marijuana sunt cel mai bine vandute droguri in Iasi. Skunk – un alt produs din canabis, dar de o calitate superioara – poate fi achizitionat pentru 100 lei gramul si se gaseste de obicei ambalat in pungi de 0,5 grame. Ofiterii antidrog spun ca narcoticele tari, cum ar fi cocaina sau heroina, nu sunt traficate si folosite in mod frecvent in Iasi. Cel mai scump este gramul de cocaina, care se vinde cu preturi intre 80 si 100 euro gramul. Improvizatiile narcomanilor dau mari batai de cap politistilor. Iesenii folosesc fel de fel de combinatii, ingurgitand chiar si pastile pentru anestezierea bovinelor inainte de interventia chirurgicala.
"Este vorba despre amfetamine, si ma refer aici la Tusin, care, din pacate, nu se elibereaza pe baza de reteta, la Regenol sau la ketamina, ultimul fiind de uz veterinar. Ketamina este un anestezic puternic pentru animalele de talie mare, folosit la interventiile chirurgicale. Intr-un timp se mai utiliza si Fortralul. Iasiul nu este in momentul de fata o piata a drogurilor de mare risc, cum ar fi heroina, insa exista disponibilitatea catre consumul acestora. Aceasta este problema", a sustinut subcomisarul Corneliu Petrea, coordonatorul Biroului Zonal Antidrog Iasi.
La noi vine un procent covarsitor, putem spune chiar de peste 70% din cei care se interneaza in urma consumului de stupefiante din alte localitati. Numai din Bucuresti cred ca vin peste 40% si foarte multi din judetul Ilfov."
» "Familia il aduce aici ca pe o jucarie stricata. «Faceti-l bine!», ni se spune", este remarca socanta a Adei Moruzzi Chiriac, psiholog principal al Clinicii de Dezintoxicare a Spitalului Socola.
» Asezamantul iesean este solutia aleasa de majoritatea copiilor "de bani gata" din Bucuresti, Ilfov, respectiv Iasi pentru rezolvarea problemelor legate de consumul de droguri. Aceste trei zone detin primele pozitii in ierarhia consumului de stupefiante de mare risc din Romania.
Medicii de la Socola se confrunta cu adevarate tragedii familiale, ascunse cu grija de parintii influenti si plini de bani, multi dintre pacientii ajungand la Iasi de foarte multe ori, uneori chiar la numai cateva zile de la externarea dintr-o alta clinica de dexintoxicare.
Anual Clinica VII Drogodependenti de la Socola gazduieste peste 200 de pacienti, majoritatea din alte localitati decat Iasiul. "Exista un obicei al pacientilor drogodependenti sa se duca in clinici situate cat mai departe de localitatea de bastina. Astfel, la noi vine un procent covarsitor, putem spune chiar de peste 70% din cei care se interneaza in urma consumului de stupefiante din alte localitati. Numai din Bucuresti cred ca vin peste 40% si foarte multi din judetul Ilfov. Nu am facut pana acum astfel de statistici, mai ales ca unii dintre pacienti vin la noi o singura data, dupa care merg la alta clinica, stau si acolo o data, dupa care la alta si asa mai departe. Este posibil sa revina la Iasi dupa un astfel de ciclu, dar sunt unii care sunt «fideli», daca pot spune asa, clinicii noastre. Din aceasta cauza este foarte greu de facut o statistica exacta", a precizat conf. univ. dr. Calin Scripcaru, managerul Spitalului Universitar de Psihiatrie Socola.
Pentru "fiul lui tata" dealerul are pret special
Priviri pierdute, zbucium si crize repetate de sevraj. Acesta este peisajul cotidian al Clinicii de Dezintoxicare de la Iasi. Din statisticile politiei, Iasiul urmeaza imediat dupa Bucuresti si judetul Ilfov in topul zonelor cu consumatori de droguri. Numai ca la Socola sunt internati foarte multi consumatori din Capitala, dornici, in primul rand, sa nu fie "deranjati" de paparazzi de la tabloide. "Sunt pentru a patra oara la Iasi. Vin aici pentru ca nu vreau sa fiu fotografiat. si asa mi-am distrus propria viata, nu vreau sa-i distrug si pe-ai mei. Daca se afla cine sunt, ei ar fi distrusi", povesteste Dan, un tanar de numai 26 de ani care arata de 40. El pare calm si resemnat cu viata sa, dar are niste dureri care "nu pot fi descrise in cuvinte". Piata drogurilor din Bucuresti s-a schimbat "fata de acum sase ani, cand m-am apucat eu", mai spune tanarul.
"Nu se mai vand de multa vreme droguri pe strada. Pentru unii care nu au bani este mai ieftin
. Pentru altii – «fiul lui tata» – costa mai mult aceeasi cantitate de narcotic. Daca il vezi ca e disperat, iarasi creste pretul. Se vand droguri in cluburi, dar nu se fumeaza. Trebuie sa fii om de incredere, ca altfel nu ai cum sa cumperi. Ii spui ca vrei o doza, el (dealerul – n.r.) iti spune sa revii. Atunci el iti spune sa te duci la baie si sa cauti intr-un anumit loc, dar mai intai dai banii", recunoaste Dan. Bucuresteanul nu a dorit sa dea detalii despre preturi sau tranzactii. In schimb, a recunoscut ca parintii sai il "sponsorizeaza" cu o buna parte din necesarul zilnic pentru a nu mai fura din casa si a amaneta diferite obiecte.
Grupul de ieseni este mai putin numeros decat "capitalistii" in efectivul de la Socola si multi braveaza cu viciul pe care-l au. "Drogurile cele mai cautate de consumatorii ieseni sunt hasisul, marijuana sau skunk-ul, toate fiind produse
derivate din canabis. Pretul care se plateste pentru o doza poate sa urce si pana la 100 de lei pe gram daca marfa este de calitate superioara. In cazul drogurilor de mare risc – heroina sau cocaina –, pretul poate sa depaseasca 300 de lei gramul", recunoaste Ionut, fiul unui om de afaceri din Iasi.
"Cand ramaneam fara bani furam"
Bogdan din Ilfov are acum 28 de ani. S-a apucat de droguri in urma cu patru ani. Totul a pornit de la o tigara de marijuana fumata impreuna cu cativa prieteni. "A fost prima tigara, iar pe urma a mai urmat una si inca una. Stiu ca la prima tigara nu am avut nici o reactie. Absolut nici una, decat un gust rau in gura. De la urmatoarele incepe sa-si faca efectul. Se termina repede si simti nevoia de inca una, apoi de ceva mai tare. Am ajuns sa iau si pastile Ecstasy si Hasuri (hasis – n.r.), care sunt mult mai tari decat skunk-ul sau iarba", povesteste Bogdan. Acesta a reusit sa fumeze tigari doar doi ani, dupa care a inceput sa consume droguri foarte puternice. "Am ajuns sa nu mai am nici un ban in buzunar. Cand ramaneam fara bani furam. Daca nu furam, dadeam in cap", precizeaza Bogdan. Tranzactiile cu tigari sunt, poate, mult mai complicate decat cele cu pastile sau heroina ori cocaina. "Nu este usor sa cumperi. Trebuia sa fii cunoscut si de incredere, altfel nu iti dadea nimeni. «Du-te de-aici! Ce droguri visezi?», iti spuneau. Nu mai vinde nimeni pe strada droguri. Au locatiile lor. De exemplu, eu cand voiam sa cumpar o tigara, doua, il sunam pe un prieten care era si consumator, si vanzator. Nu tinea marfa la el. O punea intr-un tufis sau sub roata unei masini. Cand ne intalneam, de obicei pe cealalta parte a strazii, ii dadeam banii, 15-20 de lei tigara, iar el imi spunea unde gasesc plicul. «Vezi ca este masina cutare care are afis ca e de vanzare». Nu sta nimeni cu drogurile la el, pentru ca, daca vine Politia, e terminat", explica tanarul.
Depozitul de "jucarii stricate"
Clinica de Dezintoxicare poate adaposti pana la 50 de pacienti si are mai tot timpul anului locurile ocupate. "A crescut foarte mult numarul celor care se interneaza periodic la noi si acest lucru este extrem de ingrijorator. Unii vin intr-o stare de sevraj vecina cu coma si medicii clinicii fac eforturi disperate sa-i resusciteze. Poate o sa vi se para interesant, dar bucurestenii au inceput sa se cunoasca mai bine si vin la noi pe propriile picioare. Foarte multi ieseni am avut in stare de sevraj, dar i-am recuperat", a precizat conf. univ. dr. Calin Scripcaru, managerul Spitalului Universitar de Psihiatrie Socola Iasi.
Medicii au remarcat in ultimul timp o crestere a numarului celor care cauta placeri in diverse seminte de plante
sau in combinatii de medicamente cu alcool. "Multi dintre cei care consuma droguri au o nevoie psihologica neacoperita. Pentru a renunta la droguri trebuie neaparat sa le inlocuiasca cu altceva. Noi incercam aici, practic, sa resetam comportamentul pacientului", a spus Ada Moruzzi Chiriac, psiholog principal la Spitalul Socola.
Multi dintre drogodependenti sunt renegati chiar si de propriile familii. "Familia il aduce aici ca pe o jucarie stricata. «Faceti-l bine!», ni se spune. Familiile au o atitudine ambivalenta: unii nu prea stiu ce sa faca, altii sunt complet ostili, s-au saturat de aceasta situatie. Unii pacienti cer externarea, fiind convinsi ca au scapat de probleme, insa revin dupa un anumit timp. Au dificultati in a-si controla emotiile, toleranta scazuta la frustrari, stres si anxietate. Sunt persoane labile si influentabile care nu pot spune «nu»", a adaugat Ada Moruzzi Chiriac.
Capsunarii dau navala
O alta categorie de pacienti sunt romanii plecati la munca in strainatate, care cad in patima drogurilor din cauza frustrarilor si a dorului de casa si familie. Cei mai multi tineri internati acum la Socola dintre asa-zisii "capsunari" provin din Spania si Italia. "Fac parte din categoria celor care nu au reusit sa se descurce. Nu s-au integrat si, fiind marginalizati, s-au apucat de consumat si vandut droguri.
De obicei devin dependenti de drogurile de mare risc – heroina si cocaina", a precizat dr. Radu Andrei, coordonatorul Clinicii de Drogodependenta. Vasile, intors de la Torino, povesteste cum drogurile i-au stricat o cariera prospera in Italia. "Lucram intr-o fabrica de ansamblari borduri auto si primeam lunar 1.200 euro. Am inceput sa iau droguri din curiozitate, de prima oara am fost pierdut. Am prizat cocaina de pe staniol. Reuseam sa ma duc si la serviciu, sa ies si cu iubita, fara ca nimeni sa stie ce se intampla", spune Vasile. A trecut pe heroina si ar fi facut orice pentru o doza. El a inceput sa slabeasca mult, cearcanele si desele stari de rau il dadeau de gol. si-a pierdut locul de munca si prietenii. Asa a ajuns dealer. Principalii clienti ai lui Vasile au fost tot romani. Cei mai multi ieseni, dar si din alte colturi ale tarii. "Nici nu va inchipuiti cati ieseni se drogheaza acolo! Pe urma vin aici in vacanta
si, din cauza sevrajului, fac accidente rutiere", a precizat Vasile.
Cocaina – drogul burghezilor
Politia face fata cu greu afluxului de consumatori si dealeri, Iasiul fiind piata cu cea mai mare desfacere a drogurilor "usoare". "Din categoria drogurilor «usoare» se consuma hasisul si marijuana. Din categoria celor tari, la Iasi este frecvent consumul de comprimate Ecstasy, dar avem si consumatori de heroina si cocaina", a mentionat comisarul-sef Gheorghe Zbarnea, coordonatorul Brigazii de Combatere a Criminalitatii Organizate Iasi. In cazul pastilelor, dealerii fac "discount"-uri pentru cantitati apreciabile.
"Pretul unui comprimat de Ecstasy pleaca de la 50 de lei. Exista, ca in orice piata, reduceri pentru clienti fideli sau pentru cei care cumpara cate 20-25 de pastile odata. Pretul platit pentru o pastila poate cobori pana la 40 de lei. Pe piata neagra o bila de heroina are un pret
de 40-50 de lei. In functie de doza consumatorului, dintr-un gram se pot face intre sase si zece bile. In Iasi cei pe care i-am identificat erau veniti fie din Bucuresti, fie din strainatate si aveau la ei cantitati mici pentru consum, nu pentru vanzare. Cocaina este drogul burghezilor, nu-l gasesti la Iasi. Consumatorii si-l procura numai din Bucuresti", a detaliat, sub protectia anonimatului, unul dintre ofiterii Biroului de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog Iasi.
alternative
» Medicamente veterinare
Pentru canabisul comercializat la Iasi preturile se invart in jurul a 50 de lei pentru un gram de hasis sau marijuana. Hasisul si marijuana sunt cel mai bine vandute droguri in Iasi. Skunk – un alt produs din canabis, dar de o calitate superioara – poate fi achizitionat pentru 100 lei gramul si se gaseste de obicei ambalat in pungi de 0,5 grame. Ofiterii antidrog spun ca narcoticele tari, cum ar fi cocaina sau heroina, nu sunt traficate si folosite in mod frecvent in Iasi. Cel mai scump este gramul de cocaina, care se vinde cu preturi intre 80 si 100 euro gramul. Improvizatiile narcomanilor dau mari batai de cap politistilor. Iesenii folosesc fel de fel de combinatii, ingurgitand chiar si pastile pentru anestezierea bovinelor inainte de interventia chirurgicala.
"Este vorba despre amfetamine, si ma refer aici la Tusin, care, din pacate, nu se elibereaza pe baza de reteta, la Regenol sau la ketamina, ultimul fiind de uz veterinar. Ketamina este un anestezic puternic pentru animalele de talie mare, folosit la interventiile chirurgicale. Intr-un timp se mai utiliza si Fortralul. Iasiul nu este in momentul de fata o piata a drogurilor de mare risc, cum ar fi heroina, insa exista disponibilitatea catre consumul acestora. Aceasta este problema", a sustinut subcomisarul Corneliu Petrea, coordonatorul Biroului Zonal Antidrog Iasi.
La noi vine un procent covarsitor, putem spune chiar de peste 70% din cei care se interneaza in urma consumului de stupefiante din alte localitati. Numai din Bucuresti cred ca vin peste 40% si foarte multi din judetul Ilfov."
Şeful de la „Restituirea proprietăţilor“ are probleme în propria curte
eorge Iorgovan va trebui să decidă dacă va restitui foştilor proprietari curtea vilei în care locuieşte acum familia sa
Primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, a dat şefia Comisiei de aplicare a Legii 10/2001 unui consilier personal cu interese imobiliare. Practic, George Iorgovan, prospătul şef al Comisiei, va trebui să decidă, alături de subalternii săi, dacă îşi va lasă familia fără curtea vilei din strada Aviatorilor 98 sau dacă îi va trimite pe foştii proprietari după acţiuni la Fondul Proprietatea. Pentru curtea vilei din strada Aviatorilor 98, foştii proprietari au notificat Primăria Capitalei încă din februarie 2001, cerând restituirea în natură a terenului liber de construcţii.
Deşi Legea conflictelor de interese interzice, George Iorgovan a fost numit şef exact în locul în care îşi poate rezolva cel mai bine interesele imobiliare. Chiar dacă s-ar abţine de la soluţionarea notificării foştilor proprietari, este greu de crezut că subalternii îl vor lăsa fără curte pe şeful numit de şeful şefilor. Mai mult, patrimoniul municipalităţii ar fi prejudiciat şi în cazul în care familia Iorgovan ar rămâne cu curtea iar foştii proprietari vor primi la schimb un teren de aceaşi valoare
ca şi cel din zona rezidenţaială Aviatorilor.
Experţi în jonglerii imobiliare
Familia Iorgovan este renumită pentru jongleriile imobiliare. Pentru a-şi cumpăra parterul vilei din strada Aviatorilor 98, familia Iorgovan a cerut judecătorilor să oblige instituţia deţinătoare să-i vândă imobilul. Deşi acesta se afla în administrarea
Regiei Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat (RAPPS) şi era exceptat de la vânzare de două acte normative, familia Iorgovan a reuşit să-l scoată din circuitul caselor de protocol şi să-l cumpere.
Mai mult, instanţa nu numai că a obligat fostul ICRAL Herăstrău să vândă casa familiei Iorgovan, dar i-a fixat şi un preţ de toată jena. Cu numai 596.455 de lei vechi, familia Iorgovan a devenit proprietară peste 200 de metri pătraţi de construcţie. Pentru a putea deţine legal
o casă cu o suprafaţă atât de mare
, doamna judecător Niculina Iorgovan a fost nevoită să-şi scoată certifict medical care să-i dea dreptul la o cameră în plus. După ce parterul imobilului din strada Aviatorilor 98 a fost scos din circuitul caselor de protocol, în evidenţele RAPPS figura ca ocupant al apartamentului de la etaj chiar George Iorgovan, fiul celebrei familii de judecători.
George Iorgovan: „Acum aflu de la dumneavoastră”
George Iorgovan ne-a declarat că nu ştie că ar exista vreo notificare pentru terenul aferent vilei familiei sale din strada Aviatorilor 98 şi nici nu-şi dă seama deocamdată dacă este incompatibil cu funcţia de şef al Comisiei de aplicare a Legii 10/2001. „Acum aflu de la dumneavoastră că terenul din curtea vilei este revendicat. Eu nu locuiesc în strada Aviatorilor 98. În apartamentul de la etajul 1 am stat pe vremea când eram minor. O să studiez problema, să văd dacă sunt în incompatibilitate.
Deocamdată, Comisia de aplicare a Legii 10/2001 funcţionează provizoriu pentru o perioadă de trei luni. În cazul în care va trebui soluţionată notificarea despre care faceţi vorbire, eu am să mă abţin. Deocamdată, nu am văzut dosarul, să văd dacă este complet şi dacă cei care revendică au şi dreptul”.
Primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, a dat şefia Comisiei de aplicare a Legii 10/2001 unui consilier personal cu interese imobiliare. Practic, George Iorgovan, prospătul şef al Comisiei, va trebui să decidă, alături de subalternii săi, dacă îşi va lasă familia fără curtea vilei din strada Aviatorilor 98 sau dacă îi va trimite pe foştii proprietari după acţiuni la Fondul Proprietatea. Pentru curtea vilei din strada Aviatorilor 98, foştii proprietari au notificat Primăria Capitalei încă din februarie 2001, cerând restituirea în natură a terenului liber de construcţii.
Deşi Legea conflictelor de interese interzice, George Iorgovan a fost numit şef exact în locul în care îşi poate rezolva cel mai bine interesele imobiliare. Chiar dacă s-ar abţine de la soluţionarea notificării foştilor proprietari, este greu de crezut că subalternii îl vor lăsa fără curte pe şeful numit de şeful şefilor. Mai mult, patrimoniul municipalităţii ar fi prejudiciat şi în cazul în care familia Iorgovan ar rămâne cu curtea iar foştii proprietari vor primi la schimb un teren de aceaşi valoare
ca şi cel din zona rezidenţaială Aviatorilor.
Experţi în jonglerii imobiliare
Familia Iorgovan este renumită pentru jongleriile imobiliare. Pentru a-şi cumpăra parterul vilei din strada Aviatorilor 98, familia Iorgovan a cerut judecătorilor să oblige instituţia deţinătoare să-i vândă imobilul. Deşi acesta se afla în administrarea
Regiei Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat (RAPPS) şi era exceptat de la vânzare de două acte normative, familia Iorgovan a reuşit să-l scoată din circuitul caselor de protocol şi să-l cumpere.
Mai mult, instanţa nu numai că a obligat fostul ICRAL Herăstrău să vândă casa familiei Iorgovan, dar i-a fixat şi un preţ de toată jena. Cu numai 596.455 de lei vechi, familia Iorgovan a devenit proprietară peste 200 de metri pătraţi de construcţie. Pentru a putea deţine legal
o casă cu o suprafaţă atât de mare
, doamna judecător Niculina Iorgovan a fost nevoită să-şi scoată certifict medical care să-i dea dreptul la o cameră în plus. După ce parterul imobilului din strada Aviatorilor 98 a fost scos din circuitul caselor de protocol, în evidenţele RAPPS figura ca ocupant al apartamentului de la etaj chiar George Iorgovan, fiul celebrei familii de judecători.
George Iorgovan: „Acum aflu de la dumneavoastră”
George Iorgovan ne-a declarat că nu ştie că ar exista vreo notificare pentru terenul aferent vilei familiei sale din strada Aviatorilor 98 şi nici nu-şi dă seama deocamdată dacă este incompatibil cu funcţia de şef al Comisiei de aplicare a Legii 10/2001. „Acum aflu de la dumneavoastră că terenul din curtea vilei este revendicat. Eu nu locuiesc în strada Aviatorilor 98. În apartamentul de la etajul 1 am stat pe vremea când eram minor. O să studiez problema, să văd dacă sunt în incompatibilitate.
Deocamdată, Comisia de aplicare a Legii 10/2001 funcţionează provizoriu pentru o perioadă de trei luni. În cazul în care va trebui soluţionată notificarea despre care faceţi vorbire, eu am să mă abţin. Deocamdată, nu am văzut dosarul, să văd dacă este complet şi dacă cei care revendică au şi dreptul”.
Un copil, găsit vinovat pentru că a „tamponat” o maşină pe zebră
ng. Cordonescu: „Deci dacă era atent şi nu trecea în fugă, pietonul se putea opri în traversare“.
Poliţia, după opt luni de zile de la accident, n-a finalizat cercetările.
Un copil de 11 ani, Archip Mihai, a fost găsit vinovat pentru că a “tamponat”, pe trecerea de pietoni, un autoturism Skoda, condus de Mănescu Claudia Margareta Dana. Deşi pare incredibil, aceasta este concluzia expertului tehnic auto Cordonescu Gabriel, care a efectuat expertiza tehnică solicitată de către Poliţia Municipiului Constanţa. Astfel, în concluziile raportului, inginerul Cordonescu reţine următoarele: “Accidentul din 13.11.2007, de pe şoseaua Mangaliei, s-a produs în momentul în care pietonul Arhip Mihai Aurelian traversează pe trecerea de pietoni din zona Doraly, în fugă şi fără să se asigure, şi pune mâinile pe capota unui autoturism care frânează, rămas neidentificat, după care intră în partea laterală stânga a autoturismului Skoda, condus de Mănescu Claudia Margareta Dana.
Accidentul nu putea fi evitat de conducătorul auto Mănescu Claudia Margareta Dana prin frânarea autoturismului deoarece timpul necesar pentru oprirea autoturismului, de 1,61 s, este mai mare decât timpul de care a dispus pentru luarea acestor măsuri, de 1,11 s. Accidentul putea fi evitat de victima Arhip Mihai Aurelian dacă la angajarea în traversarea pe marcajul pietonal nu traversa în fugă, fără să se asigure. Analizând dacă conducătorul auto Mănescu Claudia Margareta încalcă HG 195/2002 art. 56, trebuie reţinut faptul că pietonul intră în partea laterală stânga a autoturismului, deci dacă era atent şi nu trecea în fugă, pietonul se putea opri în traversare. Blocul de desen din mâna dreaptă şi sacoşa cu acuarele au redus vizibilitatea victimei spre dreapta. Pietonul încalcă HG 195/2002 art. 72 al. 3, traversând pe trecerea de pietoni, dar în fugă şi fără să se asigure”.
Până acum, băieţelul a fost internat în spital de trei ori, medicii supunându-l la mai multe intervenţii chirurgicale la picior. Mama acestuia, Archip Elena, ne-a precizat că, în afara celor trei spitalizări, certificatul medico-legal face referire la 120 de zile necesare pentru recuperarea completă. Deşi au trecut opt luni de la comiterea accidentului, Poliţia Constanţa nu a avansat cercetările în acest dosar
. În momentul de faţă, familia copilului a solicitat o nouă expertiză, precum şi realizarea unui experiment judiciar la care să participe părţile implicate şi martorii. Poliţistul care se ocupă de caz, domnul Frumuşelu, nu a putut fi contactat, întrucât – potrivit
colegilor săi de birou
– se află în concediu până săptămâna viitoare.
Poziţia şoferiţei care a comis accidentul este, potrivit declaraţiilor date, următoarea: “Conduceam autoturismul…pe şoseaua Mangaliei, dinspre Far spre str. Pandurului...pe banda nr. 2...am oprit la trecerea de pietoni în spatele unui autoturism marca Logan, la distanţă de 1 m în spatele acestuia, aşteptând să treacă cei doi pietoni aflaţi în traversare...ne-am pus în mişcare atât Loganul cât şi eu...în momentul în care mă aflam cu maşina pe trecerea de pietoni...am auzit de o lovitură din partea stângă a maşinii...am frânat brusc...am văzut un băieţel care era căzut jos...în dreptul portierei stânga faţă...am oprit una din ambulanţe”.
Mama minorului este extrem de nemulţumită de modul în care decurge ancheta: “A mai fost un martor, care a dat un interviu la televiziunea locală TV Neptun, şi declaraţia acestuia nu coincide cu declaraţia primului martor. Ca simpli cetăţeni nu putem demara anchete, dar poliţia putea identifica acest martor. Dosarul este cercetat de către dl. Frumuşelu, iar expertiza tehnică, de dl. Cordonescu Gabriel. Acest domn expert dacă ar fi fost corect ar fi luat în consideraţie şi declaraţia copilului, copiii nu mint, cât şi vârsta acestuia la momentul respectiv, 11 ani şi 5 luni.
Copilul a conştientizat că are prioritate pe trecerea de pietoni şi, dacă ar fi alergat de când a început traversarea, ar fi fost accidentat de către prima maşină de pe banda I. Doresc ca conducătoarea auto să fie cercetată penal, nu civil. Această doamnă nici măcar nu a mai înapoiat punga cu blocul de desen, nu a venit nici măcar o singură dată să vadă acest copil, care până la ora actuală are deja 3 operaţii la picior”
Poliţia, după opt luni de zile de la accident, n-a finalizat cercetările.
Un copil de 11 ani, Archip Mihai, a fost găsit vinovat pentru că a “tamponat”, pe trecerea de pietoni, un autoturism Skoda, condus de Mănescu Claudia Margareta Dana. Deşi pare incredibil, aceasta este concluzia expertului tehnic auto Cordonescu Gabriel, care a efectuat expertiza tehnică solicitată de către Poliţia Municipiului Constanţa. Astfel, în concluziile raportului, inginerul Cordonescu reţine următoarele: “Accidentul din 13.11.2007, de pe şoseaua Mangaliei, s-a produs în momentul în care pietonul Arhip Mihai Aurelian traversează pe trecerea de pietoni din zona Doraly, în fugă şi fără să se asigure, şi pune mâinile pe capota unui autoturism care frânează, rămas neidentificat, după care intră în partea laterală stânga a autoturismului Skoda, condus de Mănescu Claudia Margareta Dana.
Accidentul nu putea fi evitat de conducătorul auto Mănescu Claudia Margareta Dana prin frânarea autoturismului deoarece timpul necesar pentru oprirea autoturismului, de 1,61 s, este mai mare decât timpul de care a dispus pentru luarea acestor măsuri, de 1,11 s. Accidentul putea fi evitat de victima Arhip Mihai Aurelian dacă la angajarea în traversarea pe marcajul pietonal nu traversa în fugă, fără să se asigure. Analizând dacă conducătorul auto Mănescu Claudia Margareta încalcă HG 195/2002 art. 56, trebuie reţinut faptul că pietonul intră în partea laterală stânga a autoturismului, deci dacă era atent şi nu trecea în fugă, pietonul se putea opri în traversare. Blocul de desen din mâna dreaptă şi sacoşa cu acuarele au redus vizibilitatea victimei spre dreapta. Pietonul încalcă HG 195/2002 art. 72 al. 3, traversând pe trecerea de pietoni, dar în fugă şi fără să se asigure”.
Până acum, băieţelul a fost internat în spital de trei ori, medicii supunându-l la mai multe intervenţii chirurgicale la picior. Mama acestuia, Archip Elena, ne-a precizat că, în afara celor trei spitalizări, certificatul medico-legal face referire la 120 de zile necesare pentru recuperarea completă. Deşi au trecut opt luni de la comiterea accidentului, Poliţia Constanţa nu a avansat cercetările în acest dosar
. În momentul de faţă, familia copilului a solicitat o nouă expertiză, precum şi realizarea unui experiment judiciar la care să participe părţile implicate şi martorii. Poliţistul care se ocupă de caz, domnul Frumuşelu, nu a putut fi contactat, întrucât – potrivit
colegilor săi de birou
– se află în concediu până săptămâna viitoare.
Poziţia şoferiţei care a comis accidentul este, potrivit declaraţiilor date, următoarea: “Conduceam autoturismul…pe şoseaua Mangaliei, dinspre Far spre str. Pandurului...pe banda nr. 2...am oprit la trecerea de pietoni în spatele unui autoturism marca Logan, la distanţă de 1 m în spatele acestuia, aşteptând să treacă cei doi pietoni aflaţi în traversare...ne-am pus în mişcare atât Loganul cât şi eu...în momentul în care mă aflam cu maşina pe trecerea de pietoni...am auzit de o lovitură din partea stângă a maşinii...am frânat brusc...am văzut un băieţel care era căzut jos...în dreptul portierei stânga faţă...am oprit una din ambulanţe”.
Mama minorului este extrem de nemulţumită de modul în care decurge ancheta: “A mai fost un martor, care a dat un interviu la televiziunea locală TV Neptun, şi declaraţia acestuia nu coincide cu declaraţia primului martor. Ca simpli cetăţeni nu putem demara anchete, dar poliţia putea identifica acest martor. Dosarul este cercetat de către dl. Frumuşelu, iar expertiza tehnică, de dl. Cordonescu Gabriel. Acest domn expert dacă ar fi fost corect ar fi luat în consideraţie şi declaraţia copilului, copiii nu mint, cât şi vârsta acestuia la momentul respectiv, 11 ani şi 5 luni.
Copilul a conştientizat că are prioritate pe trecerea de pietoni şi, dacă ar fi alergat de când a început traversarea, ar fi fost accidentat de către prima maşină de pe banda I. Doresc ca conducătoarea auto să fie cercetată penal, nu civil. Această doamnă nici măcar nu a mai înapoiat punga cu blocul de desen, nu a venit nici măcar o singură dată să vadă acest copil, care până la ora actuală are deja 3 operaţii la picior”
Instructorii mortii
Cei 16.000 de instructori au scos pe soselele Romaniei soferi incepatori care au ucis 137 de oameni numai in 2008 * Sindicatul instructorilor auto cere legi mai stricte pentru scolile de soferi
Soferii incepatori sunt principalii vinovati pentru accidentele rutiere, conform statisticilor Politiei Rutiere. Ingrijorator este ca numarul evenimentelor comise de "posesorii de lamaie" creste de la an la an. De vina sunt cei care ii formeaza, scolile devenind adevarate fabrici de soferi peste noapte.
Majoritatea proprietarilor si instructorilor sunt angajati ai Autoritatii Rutiere Romane si fosti politisti in cardasie cu cei inca activi. Slaba pregatire profesionala si ingnorarea tuturor prevederilor privind metodologia legilor privind formarea viitorilor posesori de permise auto sunt principala cauza a carnagiilor de pe sosele. Notorietatea unei scoli de soferi este data de posibilitatea de a elibera cat mai rapid un permis de conducere si nu de calitatea
absolventilor, a acuzat ieri Sindicatul National al Instuctorilor Auto din Romania.
425 de accidente in 2008
Comparativ cu 2007, cand soferii incepatori au provocat 499 de accidente grave, in care 189 de persoane si-au pierdut viata, in prima jumatate a anului in curs, acestia au comis deja 425 de accidente soldate cu 137 de morti. Daca in 2007, proaspetii detinatori de permis auto au accidentat, ca urmare a producerii unui eveniment rutier, 748 de persoane din care 487 au suferit leziuni grave si alte 261 au fost ranite usor, in primele 6 luni ale acestui an sunt deja 422 de persoane ranite grav si peste 250 ranite usor. Cifrele au devenit alarmante dupa ce raspunderile in cadrul activitatilor de pregatire, verificare si confirmare a conducatorilor auto au fost impartite intre Ministerele Transporturilor (Autoritatea Rutiera se ocupa de scolile de soferi si instructorii auto), Educatiei (programa de invatamant din scolile de soferi) si Interne (organizarea si desfasurarea examenelor auto).
Instructor auto in trei luni
Si daca pentru toate cele de mai sus exista elaborate diferite ordine, prevederile acestora nu pot fi aplicate si respectate cu strictete pentru ca nu sunt norme. Astfel, nivelul de pregatire profesionala a formatorilor auto a ramas in urma, in prezent orice sofer putand dobandi, dupa numai 3 saptamani de pregatire, atestatul de instructor auto (spre deosebire de Germania unde partea teoretica dureaza 6 luni si cea practica 4 luni, Marea Britanie - un an de scoala sau Norvegia - 2 ani de pregatire). Potrivit SNIAR, in prezent, din informarea primita de la Autoritatea Rutiera Romana (ARR), sunt atestati circa 16.000 de instructori auto si aproximativ 1500 de scoli. Sindicalistii spun insa ca, ARR refuza sa faca publice datele prin care pot fi verificate atestatele scolilor sau ale instructorilor. Si asta, acuza ei, tocmai pentru faptul ca exista multe situatii in care angajati ai ARR sau, si mai grav, politisti examinatori au scoli de soferi sau, dupa program, fac activitate de instructori auto. Fara a da nume, sindicalistii au explicat ca exista instructori care raporteaza lunar pregatirea a 30 de cursanti, ceea ce reprezinta 900 de ore prestate cu elevii, lucru imposibil. "Doar jumatate dintre cei din breasla sunt profesionisti, pentru restul scolilor de soferi sau pentru restul instructorilor auto impunandu-se retragerea autorizatiilor", declara ing. Cornel Lipa, presedintele SNIAR. Acesta afirma ca o scoala de soferi care percepe ca taxa de scolarizare intre 400 si 500 de lei nu are cum sa respecte Planul de invatamant impus (30 de ore de practica, 20 de ore de teorie, 15 ore de cunoastere autovehicul si 5 ore de prim-ajutor - pentru categoria B), deoarece suma nu acopera nici macar consumul de combustibil, intretinerea si amortizarea automobilului folosit la scoala, retribuirea instructorului sau alte cheltuieli legate de amenajarea spatiului unde se desfasoara orele de legislatie rutiera, prim-ajutor, cunoasterea masinii etc.
Doua treimi dintre soferi pica sala
Din cauza faptului ca procentul de ADMIS la examenul de sala este de circa 30%, programarile la primul examen, cat si perioada dintre ele este de aproximativ trei luni. Sindicatele propun marirea taxei de examinare progresiv pana la 100 de lei pentru a putea sustine marirea numarului de examinatori, logistici de examinare, in concordanta cu cerintele candidatilor privitor la periodicitatea examenelor. De asemenea, se doreste ca, odata promovata proba de legislatie (sala), acest rezultat sa ramana valabil si in cazul repetarii probei de traseu, pentru un interval egal cu valabilitatea scolii. Se mai solicita examinarea si acordarea progresiva a categoriilor si subcategoriilor.
Reguli pentru examen
Pentru respectarea timpului alocat probei practice, la examen, de minimum
25 de minute la categoria B si minimum 45 de minute la celelalte categorii se solicita un numar mai mare de examinatori.
Foarte importanta este solicitarea potrivit careia, in timpul examinarii, instructorul sa aiba responsabilitatea dublei comezi a autovehicului, examinatorul urmand sa se ocupe strict de verificarea candidatului. In acest fel, examinatorul, aflat pe bancheta din spate a masinii, ar scapa de stresul ca isi poate pierde permisul si atestatul - asadar slujba - daca elevul examinat produce un accident rutier, iar raspunzator ar fi instructorul care l-a pregatit pe respectivul elev. Pe langa aceasta, martorul asistent la procesul de examinare (adica alt candidat care urmeaza sa intre in examen) nu ar mai fi necesar. In fond, martorul care poate explica ce s-a intamplat intr-un posibil accident este o persoana care nu are calitatea de sofer, deci obiectivitatea sa este indoielnica. Prevederea legata de martorul asistent este oricum aberanta in cazul elevilor care sunt examinati pentru permis de camion. Pentru ca, spre exemplu, sunt judete unde este obligatorie existenta a doi martori asistenti, asadar, intr-o cabina de camion sunt inghesuiti in cele 45 de minute de examinare obligatorie - soferul, examinatorul si doi alti cursanti martori.
Nu in ultimul rand, acordarea licentelor scolilor de soferi si a instructorilor auto autorizati trebuie facuta pe baza unui studiu de piata realizat la nivelul prefecturilor pentru a identifica adevarata cerinta.
Cerintele sindicatului
Pentru ca scolile de soferi sa nu mai scoata pe banda rulanta adevarate pericole de moarte, SNIAR a cerut celor trei ministere implicate in procesul de pregatire a viitorilor conducatori auto aprobarea normelor si a unui set minimal de masuri urgente.
Pentru ridicarea nivelului de pregatire profesionala a formatorilor viitorilor soferi se cere marirea duratei de pregatire pentru dobandirea atestatului de instructor auto, iar ca si conditie minima de autorizare sa fie introdusa obligatoriu, cea de posesor al permisului de conducere categoriile A, BE, CE, DE. Pregatirea candidatilor in vederea obtinerii carnetului de sofer trebuie sa se faca cu instructori auto autorizati si inregistrati la Registrul Comertului si la ANAF. De asemenea, instructorii auto nu pot deveni independenti daca nu au cel putin 5 ani vechime ca angajat permanent cu norma intreaga si carte de munca
al unei scoli de soferi. Pentru eliminarea fraudelor, se solicita ca ARR sa faca publice pe site-ul sau atestatele valabile pentru instructorii auto si scolile care sunt autorizate in prezent. Mai mult, se cere identificarea functionarilor publici cu statut special si a functionarilor care au atributii de atestare, examinare si autorizare in sistem, dar care sunt si profesori de legislatie rutiera, instructori sau examinatori. Se mai cere infiintat un serviciul permanent al Ministerului Transporturilor care sa verifice toate scolile autorizate din Romania care practica contracte de colaborare cu instructori auto atestati care nu au vehicule agreate de RAR, le detin in proprietate personala si nu a scolii, nu au nici un control asupra dosarelor pe care le elibereaza si nici o evidenta financiara. Pentru respectarea numarului de ore de condus impuse prin Planul de invatamant se cere introducerea discului tahograf, iar in ceea ce priveste costul scolii de soferi, sa se impuna un pret minim.
Soferii incepatori sunt principalii vinovati pentru accidentele rutiere, conform statisticilor Politiei Rutiere. Ingrijorator este ca numarul evenimentelor comise de "posesorii de lamaie" creste de la an la an. De vina sunt cei care ii formeaza, scolile devenind adevarate fabrici de soferi peste noapte.
Majoritatea proprietarilor si instructorilor sunt angajati ai Autoritatii Rutiere Romane si fosti politisti in cardasie cu cei inca activi. Slaba pregatire profesionala si ingnorarea tuturor prevederilor privind metodologia legilor privind formarea viitorilor posesori de permise auto sunt principala cauza a carnagiilor de pe sosele. Notorietatea unei scoli de soferi este data de posibilitatea de a elibera cat mai rapid un permis de conducere si nu de calitatea
absolventilor, a acuzat ieri Sindicatul National al Instuctorilor Auto din Romania.
425 de accidente in 2008
Comparativ cu 2007, cand soferii incepatori au provocat 499 de accidente grave, in care 189 de persoane si-au pierdut viata, in prima jumatate a anului in curs, acestia au comis deja 425 de accidente soldate cu 137 de morti. Daca in 2007, proaspetii detinatori de permis auto au accidentat, ca urmare a producerii unui eveniment rutier, 748 de persoane din care 487 au suferit leziuni grave si alte 261 au fost ranite usor, in primele 6 luni ale acestui an sunt deja 422 de persoane ranite grav si peste 250 ranite usor. Cifrele au devenit alarmante dupa ce raspunderile in cadrul activitatilor de pregatire, verificare si confirmare a conducatorilor auto au fost impartite intre Ministerele Transporturilor (Autoritatea Rutiera se ocupa de scolile de soferi si instructorii auto), Educatiei (programa de invatamant din scolile de soferi) si Interne (organizarea si desfasurarea examenelor auto).
Instructor auto in trei luni
Si daca pentru toate cele de mai sus exista elaborate diferite ordine, prevederile acestora nu pot fi aplicate si respectate cu strictete pentru ca nu sunt norme. Astfel, nivelul de pregatire profesionala a formatorilor auto a ramas in urma, in prezent orice sofer putand dobandi, dupa numai 3 saptamani de pregatire, atestatul de instructor auto (spre deosebire de Germania unde partea teoretica dureaza 6 luni si cea practica 4 luni, Marea Britanie - un an de scoala sau Norvegia - 2 ani de pregatire). Potrivit SNIAR, in prezent, din informarea primita de la Autoritatea Rutiera Romana (ARR), sunt atestati circa 16.000 de instructori auto si aproximativ 1500 de scoli. Sindicalistii spun insa ca, ARR refuza sa faca publice datele prin care pot fi verificate atestatele scolilor sau ale instructorilor. Si asta, acuza ei, tocmai pentru faptul ca exista multe situatii in care angajati ai ARR sau, si mai grav, politisti examinatori au scoli de soferi sau, dupa program, fac activitate de instructori auto. Fara a da nume, sindicalistii au explicat ca exista instructori care raporteaza lunar pregatirea a 30 de cursanti, ceea ce reprezinta 900 de ore prestate cu elevii, lucru imposibil. "Doar jumatate dintre cei din breasla sunt profesionisti, pentru restul scolilor de soferi sau pentru restul instructorilor auto impunandu-se retragerea autorizatiilor", declara ing. Cornel Lipa, presedintele SNIAR. Acesta afirma ca o scoala de soferi care percepe ca taxa de scolarizare intre 400 si 500 de lei nu are cum sa respecte Planul de invatamant impus (30 de ore de practica, 20 de ore de teorie, 15 ore de cunoastere autovehicul si 5 ore de prim-ajutor - pentru categoria B), deoarece suma nu acopera nici macar consumul de combustibil, intretinerea si amortizarea automobilului folosit la scoala, retribuirea instructorului sau alte cheltuieli legate de amenajarea spatiului unde se desfasoara orele de legislatie rutiera, prim-ajutor, cunoasterea masinii etc.
Doua treimi dintre soferi pica sala
Din cauza faptului ca procentul de ADMIS la examenul de sala este de circa 30%, programarile la primul examen, cat si perioada dintre ele este de aproximativ trei luni. Sindicatele propun marirea taxei de examinare progresiv pana la 100 de lei pentru a putea sustine marirea numarului de examinatori, logistici de examinare, in concordanta cu cerintele candidatilor privitor la periodicitatea examenelor. De asemenea, se doreste ca, odata promovata proba de legislatie (sala), acest rezultat sa ramana valabil si in cazul repetarii probei de traseu, pentru un interval egal cu valabilitatea scolii. Se mai solicita examinarea si acordarea progresiva a categoriilor si subcategoriilor.
Reguli pentru examen
Pentru respectarea timpului alocat probei practice, la examen, de minimum
25 de minute la categoria B si minimum 45 de minute la celelalte categorii se solicita un numar mai mare de examinatori.
Foarte importanta este solicitarea potrivit careia, in timpul examinarii, instructorul sa aiba responsabilitatea dublei comezi a autovehicului, examinatorul urmand sa se ocupe strict de verificarea candidatului. In acest fel, examinatorul, aflat pe bancheta din spate a masinii, ar scapa de stresul ca isi poate pierde permisul si atestatul - asadar slujba - daca elevul examinat produce un accident rutier, iar raspunzator ar fi instructorul care l-a pregatit pe respectivul elev. Pe langa aceasta, martorul asistent la procesul de examinare (adica alt candidat care urmeaza sa intre in examen) nu ar mai fi necesar. In fond, martorul care poate explica ce s-a intamplat intr-un posibil accident este o persoana care nu are calitatea de sofer, deci obiectivitatea sa este indoielnica. Prevederea legata de martorul asistent este oricum aberanta in cazul elevilor care sunt examinati pentru permis de camion. Pentru ca, spre exemplu, sunt judete unde este obligatorie existenta a doi martori asistenti, asadar, intr-o cabina de camion sunt inghesuiti in cele 45 de minute de examinare obligatorie - soferul, examinatorul si doi alti cursanti martori.
Nu in ultimul rand, acordarea licentelor scolilor de soferi si a instructorilor auto autorizati trebuie facuta pe baza unui studiu de piata realizat la nivelul prefecturilor pentru a identifica adevarata cerinta.
Cerintele sindicatului
Pentru ca scolile de soferi sa nu mai scoata pe banda rulanta adevarate pericole de moarte, SNIAR a cerut celor trei ministere implicate in procesul de pregatire a viitorilor conducatori auto aprobarea normelor si a unui set minimal de masuri urgente.
Pentru ridicarea nivelului de pregatire profesionala a formatorilor viitorilor soferi se cere marirea duratei de pregatire pentru dobandirea atestatului de instructor auto, iar ca si conditie minima de autorizare sa fie introdusa obligatoriu, cea de posesor al permisului de conducere categoriile A, BE, CE, DE. Pregatirea candidatilor in vederea obtinerii carnetului de sofer trebuie sa se faca cu instructori auto autorizati si inregistrati la Registrul Comertului si la ANAF. De asemenea, instructorii auto nu pot deveni independenti daca nu au cel putin 5 ani vechime ca angajat permanent cu norma intreaga si carte de munca
al unei scoli de soferi. Pentru eliminarea fraudelor, se solicita ca ARR sa faca publice pe site-ul sau atestatele valabile pentru instructorii auto si scolile care sunt autorizate in prezent. Mai mult, se cere identificarea functionarilor publici cu statut special si a functionarilor care au atributii de atestare, examinare si autorizare in sistem, dar care sunt si profesori de legislatie rutiera, instructori sau examinatori. Se mai cere infiintat un serviciul permanent al Ministerului Transporturilor care sa verifice toate scolile autorizate din Romania care practica contracte de colaborare cu instructori auto atestati care nu au vehicule agreate de RAR, le detin in proprietate personala si nu a scolii, nu au nici un control asupra dosarelor pe care le elibereaza si nici o evidenta financiara. Pentru respectarea numarului de ore de condus impuse prin Planul de invatamant se cere introducerea discului tahograf, iar in ceea ce priveste costul scolii de soferi, sa se impuna un pret minim.
CFR a ajuns sa-si fure singur chipiul
Am o mare nedumerire legata de CFR: catamai patrimoniu' are institutia asta, de n-a reusit sa-l jefuiasca nici dupa 18 ani de cazne? Privind inapoi, prin scandalurile incheiate intotdeauna in favoarea snapanilor, descoperi o megacompanie care ar fi avut oricand sansa sa devina un mare operator nu doar de transporturi, ci si de turism, agricultura etc. CFR a avut zeci de hoteluri si vile, zeci de mii de hectare de teren, ce mai, o zestre numai buna pentru maritat. De maritat, insa, e maritata chiar zestrea, bucatica cu bucatica.
Hotelul Rex din Mamaia, o solutie model
Una dintre primele mari lovituri administrate patrimoniului CFR a fost maritisul celui mai tantos hotel din Mamaia cu echipa celor mai harnici rechini din primul deceniu de tranzitie: fratii Paunescu. Nu o sa intram aici in detalii tehnice, pentru ca, azi, nu mai au importanta, cazul e inchis. Dar ramane emblematica solutia tehnica a maritisului: hotelul a fost subiectul unui litigiu; proprietarul, CFR, a reusit sa piarda procesul fara mari complicatii de fond: pur si simplu, n-a platit taxa de timbru. Taxa este obligatorie ca sa intri in instanta; neplatind-o, s-a autoeliminat din cursa si a facut cadou
hotelul.
Cine au fost autorii darului? Mai merita sa ni-i amintim pe Nicolae Ionescu, pe atunci director general, sau pe domnul Cuzino, directorul departamentului juridic? Nu. L-a uitat toata lumea, mai putin veteranii din CFR. A, si sa nu credeti ca i-a uitat in vreo celula, ha, ha! Procurorii nici macar nu i-au observat.
Povestea are un epilog: in vara lui 2006, Paunestii au vandut
hotelul cu 10 milioane de euro, asta ca sa avem idee despre valoarea cadoului.
Schema Rex a fost cazata la Astoria
Ceea ce e de retinut din povestea de mai sus este strategia de noncombat care a ramas, pana in zilele noastre, cea mai la indemana solutie
pentru a face cadouri din patrimoniul CFR. Academia Catavencu a publicat saptamanile trecute un mic serial despre repetarea mecanismului juridic de noncombat, in cazul hotelului Astoria, din Bucuresti.
Proprietarul hotelului, Societatea Feroviara de Turism (SFT) – un puiut de CFR –, n-a reusit, frate, sa-si plateasca o datorie catre o casa de avocati. Si n-a reusit nici cand a fost somata ca va fi fortata sa plateasca; drept care s-a expus executiei silite, iar obiectul pe care l-a ales spre a fi vandut a fost hotelul Astoria. Datoria era de 753.635 de lei (noi, bineinteles) si ar fi fost posibil sa fie acoperita din vanzarea altor bunuri – recte masini etc. Dar trebuia sa fie vandut hotelul, clar, nu? Si anume, cu suma de 4.690.974 de lei, la fel de noi. (Intre timp, am inteles ca exista cineva care are suma asta pusa deoparte pentru Astoria, nu stim inca cine, d
Hotelul Rex din Mamaia, o solutie model
Una dintre primele mari lovituri administrate patrimoniului CFR a fost maritisul celui mai tantos hotel din Mamaia cu echipa celor mai harnici rechini din primul deceniu de tranzitie: fratii Paunescu. Nu o sa intram aici in detalii tehnice, pentru ca, azi, nu mai au importanta, cazul e inchis. Dar ramane emblematica solutia tehnica a maritisului: hotelul a fost subiectul unui litigiu; proprietarul, CFR, a reusit sa piarda procesul fara mari complicatii de fond: pur si simplu, n-a platit taxa de timbru. Taxa este obligatorie ca sa intri in instanta; neplatind-o, s-a autoeliminat din cursa si a facut cadou
hotelul.
Cine au fost autorii darului? Mai merita sa ni-i amintim pe Nicolae Ionescu, pe atunci director general, sau pe domnul Cuzino, directorul departamentului juridic? Nu. L-a uitat toata lumea, mai putin veteranii din CFR. A, si sa nu credeti ca i-a uitat in vreo celula, ha, ha! Procurorii nici macar nu i-au observat.
Povestea are un epilog: in vara lui 2006, Paunestii au vandut
hotelul cu 10 milioane de euro, asta ca sa avem idee despre valoarea cadoului.
Schema Rex a fost cazata la Astoria
Ceea ce e de retinut din povestea de mai sus este strategia de noncombat care a ramas, pana in zilele noastre, cea mai la indemana solutie
pentru a face cadouri din patrimoniul CFR. Academia Catavencu a publicat saptamanile trecute un mic serial despre repetarea mecanismului juridic de noncombat, in cazul hotelului Astoria, din Bucuresti.
Proprietarul hotelului, Societatea Feroviara de Turism (SFT) – un puiut de CFR –, n-a reusit, frate, sa-si plateasca o datorie catre o casa de avocati. Si n-a reusit nici cand a fost somata ca va fi fortata sa plateasca; drept care s-a expus executiei silite, iar obiectul pe care l-a ales spre a fi vandut a fost hotelul Astoria. Datoria era de 753.635 de lei (noi, bineinteles) si ar fi fost posibil sa fie acoperita din vanzarea altor bunuri – recte masini etc. Dar trebuia sa fie vandut hotelul, clar, nu? Si anume, cu suma de 4.690.974 de lei, la fel de noi. (Intre timp, am inteles ca exista cineva care are suma asta pusa deoparte pentru Astoria, nu stim inca cine, d
O reţea de hackeri români care acţiona în SUA, anihilată de FBI şi DIICOT
cţiune de proporţii a procurorilor FBI şi DIICOT. O reţea de hackeri care acţiona în Statele Unite a fost anihilată, după o serie de descinderi care au avut loc marţi dimineaţă în cinci judeţe: Vâlcea, Teleorman, Sibiu, Hunedoara şi Bucureşti.
14 tineri au fost reţinuţi pentru 24 de ore şi au fost prezentaţi unui judecător marţi seară pentru eliberarea mandatelor de arestare. Aceştia sunt suspectaţi că ar fi organizat licitaţii false pe Internet
şi că ar fi făcut cumpărături cu carduri false.
Printre casele unde au avut loc descinderi se numără şi locuinţa din Capitală a deputatului PD-L de Neamţ, Dumitru Puzdrea.
Modul de operare al hackerilor era simplu. Intrau pe un cont fals de pe E-bay, licitau un produs
fictiv şi copiau pagina unei firme
prin care garantau tranzacţia. Banii
îi ridicau din străinătate şi întotdeauna schimbau serverul la care se conectau după fiecare tranzacţie pentru a fi mai greu de depistat.
În prezent, România se află printre primele state la fraude pe internet.
14 tineri au fost reţinuţi pentru 24 de ore şi au fost prezentaţi unui judecător marţi seară pentru eliberarea mandatelor de arestare. Aceştia sunt suspectaţi că ar fi organizat licitaţii false pe Internet
şi că ar fi făcut cumpărături cu carduri false.
Printre casele unde au avut loc descinderi se numără şi locuinţa din Capitală a deputatului PD-L de Neamţ, Dumitru Puzdrea.
Modul de operare al hackerilor era simplu. Intrau pe un cont fals de pe E-bay, licitau un produs
fictiv şi copiau pagina unei firme
prin care garantau tranzacţia. Banii
îi ridicau din străinătate şi întotdeauna schimbau serverul la care se conectau după fiecare tranzacţie pentru a fi mai greu de depistat.
În prezent, România se află printre primele state la fraude pe internet.
Simona Sensual scuipa pe strada
imona Sensual, blonda cu fundul siliconat a capatat de ceva vreme un obicei urit pentru o "vedeta de talia ei". Conform unor surse din anturajul ei, Simonica a inceput sa... scuipe pe unde apuca. Nu se stie incadaca fata sufera de vreo boala sau, pur si simplu
, asa ii place sa faca, pe motiv ca are dreptul sa-si traiasca viata
asa cum doreste. Sfatuita de prieteni sa inceteze cu astfel de gesturi de tata, Simona s-a suparat foarte tare spunindu-le acestora ca este problema ei cum se comporta in societate. Asta zicem si noi. Simona, tine-o tot asa!
, asa ii place sa faca, pe motiv ca are dreptul sa-si traiasca viata
asa cum doreste. Sfatuita de prieteni sa inceteze cu astfel de gesturi de tata, Simona s-a suparat foarte tare spunindu-le acestora ca este problema ei cum se comporta in societate. Asta zicem si noi. Simona, tine-o tot asa!
Fetelor, vă supără bikinii?
Blondele sexy fac ravagii la malul mării. Dana Săvuică, Alina Crişan (ex-ASIA) sau Loredana de la Trident i-au înfierbântat la maximum pe turiştii veniţi să facă plajă în weekend în zona Hotelului Rex din Mamaia.
Deşi se ştiu privite şi “vânate” de paparazzi, vedetele noastre mai fac şi gafe, fiind surprinse în ipostaze care nu dau bine la imaginea lor de dive.
Fotoreporterii Click
! nu au ratat
momentele în care Dana, Alina şi Loredana şi-au scos cu dezinvoltură bikinii din fund.
Chiar şi atunci când s-au tolănit la soare, fetele au oferit un spectacol incitant: Alina Crişan şi-a desfăcut larg picioarele pentru a se unge cu cremă, iar Loredana de la Trident se apleca de nenumărate ori peste şezlong pentru a-şi pune în evidenţă fesele bombate.
Alina
Fosta iubită a lui Piţurcă jr. s-a bronzat pe plaja Atlantis în paturile cu baldachin. În timp
ce se ungea cu cremă, ea ne-a arătat cât de bine a epilat-o cosmeticiana inghinal.
Loredana
Varianta autohtonă a Pamelei Anderson s-a bronzat sâmbătă la Mamaia. Loredana a avut şi ea probleme cu slipul.
Săvuică
Într-un costum de baie alb, care îi evidenţia sânii, Dana şi-a aranjat bikinii, spre deliciul bărbaţilor.
Udrea
Elena a fost surprinsă şi ea, anul trecut, într-o ipostază similară. Dacă atunci se despuia liniştită pe plajă, anul acesta, ea a fost mai precaută.
Deşi se ştiu privite şi “vânate” de paparazzi, vedetele noastre mai fac şi gafe, fiind surprinse în ipostaze care nu dau bine la imaginea lor de dive.
Fotoreporterii Click
! nu au ratat
momentele în care Dana, Alina şi Loredana şi-au scos cu dezinvoltură bikinii din fund.
Chiar şi atunci când s-au tolănit la soare, fetele au oferit un spectacol incitant: Alina Crişan şi-a desfăcut larg picioarele pentru a se unge cu cremă, iar Loredana de la Trident se apleca de nenumărate ori peste şezlong pentru a-şi pune în evidenţă fesele bombate.
Alina
Fosta iubită a lui Piţurcă jr. s-a bronzat pe plaja Atlantis în paturile cu baldachin. În timp
ce se ungea cu cremă, ea ne-a arătat cât de bine a epilat-o cosmeticiana inghinal.
Loredana
Varianta autohtonă a Pamelei Anderson s-a bronzat sâmbătă la Mamaia. Loredana a avut şi ea probleme cu slipul.
Săvuică
Într-un costum de baie alb, care îi evidenţia sânii, Dana şi-a aranjat bikinii, spre deliciul bărbaţilor.
Udrea
Elena a fost surprinsă şi ea, anul trecut, într-o ipostază similară. Dacă atunci se despuia liniştită pe plajă, anul acesta, ea a fost mai precaută.
Ce au facut Cristi Chivu si Adelina pe iahtul privat "Excalibur"
mbitie. Paparazzii CANCAN au inchiriat, in ultimul minut, o barca de viteza pentru a-i putea urmari pe indragostiti pana in intimitatea unui golfulet indepartat
Fotbalistul si proaspata lui sotie au profitat din plin de luna de miere petrecuta in insula Creta, care, din pacate, a luat sfarsit ieri. Indragostitii au facut plaja, s-au odihnit, au gustat din delicatesele locale si s-au rasfatat reciproc. Pentru a o surprinde pe Adelina, Cristi Chivu a inchiriat un iaht pe care au petrecut o zi intreaga intr-un decor de vis. Desi capitanul ambarcatiunii ii astepta de mai bine de trei ore in fata bungaloului in care erau cazati fotbalistul si sotia lui, cei doi si-au facut aparitia pe plaja, abia in jurul orei 10.30. Inarmati cu prosoape si lotiuni de plaja Cristi si Adelina au ridicat ancora catre o destinatie
misterioasa. Pentru ca nu puteau rata
ocazia de a-i surprinde intr-un loc in care nu se asteapta, paparazzii CANCAN au inchiriat de urgenta o barca de mare
viteza si i-au urmat in larg, in ciuda faptului ca marea era din ce in ce mai agitata.
Au platit 2.000 de euro
pentru plimbare
Ajutati de barcagiul lor, care s-a aratat extrem de incantat de misiunea primita, paparazzii au reusit sa identifice destinatia aleasa de Chivu pentru a-si surpinde sotia. Acestia au gasit iahtul "Excalibur" intr-un golfulet indepartat, unde apa era perfect limpede si linistita. Pentru realizarea fotografiilor, barcagiul si-a sunat un prieten care isi acostase barca in apropierea iahtului inchiriat de fotbalist si l-a convins pe acesta sa-i primeasca la bord pe paparazzii CANCAN. Acestia i-au surprins pe Cristi si Adelina exact in momentul in care se pregateau sa intre in apa pentru a face snorkling. Cei doi au petrecut ore in sir in acel peisaj de vis. Au pescuit, au admirat pestii si s-au harjonit in apa. Toata distractia l-a costat pe fotbalist 2.000 de euro.
Fotbalistul si proaspata lui sotie au profitat din plin de luna de miere petrecuta in insula Creta, care, din pacate, a luat sfarsit ieri. Indragostitii au facut plaja, s-au odihnit, au gustat din delicatesele locale si s-au rasfatat reciproc. Pentru a o surprinde pe Adelina, Cristi Chivu a inchiriat un iaht pe care au petrecut o zi intreaga intr-un decor de vis. Desi capitanul ambarcatiunii ii astepta de mai bine de trei ore in fata bungaloului in care erau cazati fotbalistul si sotia lui, cei doi si-au facut aparitia pe plaja, abia in jurul orei 10.30. Inarmati cu prosoape si lotiuni de plaja Cristi si Adelina au ridicat ancora catre o destinatie
misterioasa. Pentru ca nu puteau rata
ocazia de a-i surprinde intr-un loc in care nu se asteapta, paparazzii CANCAN au inchiriat de urgenta o barca de mare
viteza si i-au urmat in larg, in ciuda faptului ca marea era din ce in ce mai agitata.
Au platit 2.000 de euro
pentru plimbare
Ajutati de barcagiul lor, care s-a aratat extrem de incantat de misiunea primita, paparazzii au reusit sa identifice destinatia aleasa de Chivu pentru a-si surpinde sotia. Acestia au gasit iahtul "Excalibur" intr-un golfulet indepartat, unde apa era perfect limpede si linistita. Pentru realizarea fotografiilor, barcagiul si-a sunat un prieten care isi acostase barca in apropierea iahtului inchiriat de fotbalist si l-a convins pe acesta sa-i primeasca la bord pe paparazzii CANCAN. Acestia i-au surprins pe Cristi si Adelina exact in momentul in care se pregateau sa intre in apa pentru a face snorkling. Cei doi au petrecut ore in sir in acel peisaj de vis. Au pescuit, au admirat pestii si s-au harjonit in apa. Toata distractia l-a costat pe fotbalist 2.000 de euro.
Gabriela de la Cheeky Girls s-a despartit de Lembit Opik
Gabriela, una dintre cele doua gemene romance care formeaza trupa Cheeky Girls, nu-i mai raspunde la telefon
logodnicului ei, parlamentarul britanic Lembit Opik.
Controversata poveste de dragoste dintre Gabriela (25 ani) si Lembit (42 ani) se pare ca a luat sfarsit. Desi cei doi s-au logodit in urma cu doar cateva luni, romanca a decis sa puna punct relatiei, motivul fiind acela ca se simte sufocata si ca iubitul ei ia decizii fara sa-i ceara parerea.
Pana nu de mult, Gabriela si Lembit pareau unul dintre cele mai fericite cupluri si chiar, recent, romanca a declarat ca Lembit e cel mai bun amant pe care l-a avut vreodata. Iata insa ca potrivirea pe plan sexual nu a fost de ajuns pentru Gabriela, care s-a hotarat sa-i dea papucii logodnicului sau.
Motivele separarii nu sunt foarte clare, surse din anturajul cantaretei divulgand presei londoneze faptul ca aceasta se simtea sufocata de Lembit, iar certurile devenisera tot mai dese. Totul a culminat in urma cu doua saptamani, cand cei doi au avut un scandal in public, inaintea unui concert Cheeky Girls, desfasurat in Londra, in cadrul unei gale.
De atunci, Gabriela si Lembit nu si-au mai vorbit, in ciuda faptului ca parlamentarul a cautat-o chiar si la mama ei acasa. "El a sunat-o, a incercat sa o impace, a mers la ea acasa, insa solista nu vrea sa-l mai vada. De atunci, ea plange incontinuu", a declarat un prieten de-al Gabrielei, pentru publicatia "News of the world", citata de Click
.
Divergentele dintre cei doi au devenit publice si datorita reality-show-ului "Living with the Cheeky Girls", care a prezentat mai multe secvente cu cei doi logodnici certandu-se: Gabi si Lembit au avut o disputa din cauza faptului ca el a intarziat la petrecerea aniversara a mamei solistei, fiind retinut la Parlament.
Mama Gabrielei este nemultumita de decizia nonconformistei sale fiice si chiar incearca sa-i impace pe cei doi indragostiti care, de altfel, nu se afla la prima cearta.
logodnicului ei, parlamentarul britanic Lembit Opik.
Controversata poveste de dragoste dintre Gabriela (25 ani) si Lembit (42 ani) se pare ca a luat sfarsit. Desi cei doi s-au logodit in urma cu doar cateva luni, romanca a decis sa puna punct relatiei, motivul fiind acela ca se simte sufocata si ca iubitul ei ia decizii fara sa-i ceara parerea.
Pana nu de mult, Gabriela si Lembit pareau unul dintre cele mai fericite cupluri si chiar, recent, romanca a declarat ca Lembit e cel mai bun amant pe care l-a avut vreodata. Iata insa ca potrivirea pe plan sexual nu a fost de ajuns pentru Gabriela, care s-a hotarat sa-i dea papucii logodnicului sau.
Motivele separarii nu sunt foarte clare, surse din anturajul cantaretei divulgand presei londoneze faptul ca aceasta se simtea sufocata de Lembit, iar certurile devenisera tot mai dese. Totul a culminat in urma cu doua saptamani, cand cei doi au avut un scandal in public, inaintea unui concert Cheeky Girls, desfasurat in Londra, in cadrul unei gale.
De atunci, Gabriela si Lembit nu si-au mai vorbit, in ciuda faptului ca parlamentarul a cautat-o chiar si la mama ei acasa. "El a sunat-o, a incercat sa o impace, a mers la ea acasa, insa solista nu vrea sa-l mai vada. De atunci, ea plange incontinuu", a declarat un prieten de-al Gabrielei, pentru publicatia "News of the world", citata de Click
.
Divergentele dintre cei doi au devenit publice si datorita reality-show-ului "Living with the Cheeky Girls", care a prezentat mai multe secvente cu cei doi logodnici certandu-se: Gabi si Lembit au avut o disputa din cauza faptului ca el a intarziat la petrecerea aniversara a mamei solistei, fiind retinut la Parlament.
Mama Gabrielei este nemultumita de decizia nonconformistei sale fiice si chiar incearca sa-i impace pe cei doi indragostiti care, de altfel, nu se afla la prima cearta.
Au facut 3 zile cumparaturi la Milano
Oana Zavoranu a primit cadou, la sfarsitul saptamanii trecute, de la sotul ei, Pepe , o excursie de trei zile la Milano. Cei doi au cheltuit 30.000 de euro in scurta sesiune de cumparaturi din orasul italian al modei si au cinat intr-unul dintre cele mai luxoase restaurante, Dolce & Gabbana's Gold, alaturi de frati Gabbana.
Pepe i-a facut Oanei o surpriza de proportii si, fara ca aceasta sa banuiasca ceva, a dus-o la Milano. 'M-a sunat si mi-a zis sa-mi pun cateva lucruri intr-o valiza, pentru ca urmeaza sa plecam la Sinaia cateva zile. Asa ca mi-am aruncat cateva hainute in geanta si am plecat spre munte
. Cand, la Otopeni, Pepe a facut dreapta spre aeroport! Abia atunci mi-a spus ca mergem la Milano, la cumparaturi'. Ajunsi acolo, cei doi s-au cazat la un hotel de cinci stele si au cinat la unul dintre cele mai luxoase restaurante din oras: Dolce & Gabbana′s Gold. 'Am intrebat la hotel unde am putea manca si ni s-a indicat acest restaurant, unde rezervarile se fac cu cateva zile inainte. Acolo, managerul localului, o romanca, ne-a recunoscut si ne-a dat masa
de langa fratii Gabbana. Am fost emotionata sa-i vad atat de aproape de mine'. Oana si Pepe au mancat fructe
de mare si somon cu sos de portocale.
Au cheltuit in total 30.000 de euro
Desi nu este sezonul reducerilor, Oana si-a cumparat de la Milano cizme, pantofi, genti, bijuterii si haine. 'Mi-am luat doua genti de la Etro si Yves Saint Laurent, pe care am dat 7.000 de euro. De la Barbara Buy mi-am cumparat doua perechi de pantofi, iar de la Dsquared, preferatul meu, mi-am luat pantaloni si geci din piele. Bijuterii mi-am luat de la Gucci: doua inele din platina, doua pandantive, o bratara si ochelari de soare. In total, cu tot cu cazare
am cheltuit in jur de 30.000 de euro'. Pepe si-a cumparat mai multe costume pentru scena, camasi cu broderie si pietre aplicate.
Pepe i-a facut Oanei o surpriza de proportii si, fara ca aceasta sa banuiasca ceva, a dus-o la Milano. 'M-a sunat si mi-a zis sa-mi pun cateva lucruri intr-o valiza, pentru ca urmeaza sa plecam la Sinaia cateva zile. Asa ca mi-am aruncat cateva hainute in geanta si am plecat spre munte
. Cand, la Otopeni, Pepe a facut dreapta spre aeroport! Abia atunci mi-a spus ca mergem la Milano, la cumparaturi'. Ajunsi acolo, cei doi s-au cazat la un hotel de cinci stele si au cinat la unul dintre cele mai luxoase restaurante din oras: Dolce & Gabbana′s Gold. 'Am intrebat la hotel unde am putea manca si ni s-a indicat acest restaurant, unde rezervarile se fac cu cateva zile inainte. Acolo, managerul localului, o romanca, ne-a recunoscut si ne-a dat masa
de langa fratii Gabbana. Am fost emotionata sa-i vad atat de aproape de mine'. Oana si Pepe au mancat fructe
de mare si somon cu sos de portocale.
Au cheltuit in total 30.000 de euro
Desi nu este sezonul reducerilor, Oana si-a cumparat de la Milano cizme, pantofi, genti, bijuterii si haine. 'Mi-am luat doua genti de la Etro si Yves Saint Laurent, pe care am dat 7.000 de euro. De la Barbara Buy mi-am cumparat doua perechi de pantofi, iar de la Dsquared, preferatul meu, mi-am luat pantaloni si geci din piele. Bijuterii mi-am luat de la Gucci: doua inele din platina, doua pandantive, o bratara si ochelari de soare. In total, cu tot cu cazare
am cheltuit in jur de 30.000 de euro'. Pepe si-a cumparat mai multe costume pentru scena, camasi cu broderie si pietre aplicate.
Leonard Cohen, la Bucureşti
Cel mai mare
compozitor al tuturor timpurilor va concerta în România, într-un spectacol organizat de Compania
Events, pe stadionul Arcul de Triumf din Capitală, pe 21 septembrie.
„Muzica lui Cohen, întunecată şi poetică, ar trebui inclusă în tabelul periodic al elementelor”, se scria în revista Rolling Stones.
Compoziţiile lui Leonard Cohen au fost interpretate de nume faimoase, fiecare “cover” fiind o încercare fascinantă de a înţelege mai îndeaproape muza-i enigmatică. De la “Suzanne” a lui Judy Collins la U2, REM, Sting, Nick Cave, Rufus Wainwright şi Johnny Cash, cântecele lui Cohen au devenit la fel de faimoase ca şi autorul lor.
Biletele se pun în vânzare începând cu data de 17 iulie prin intermediul site-ului http://www.ticketpoint.ro/ şi în reţeaua magazinelor Diverta din Bucureşti şi din ţară.
Preţurile biletelor variază în funcţie de categorie: 79 RON
(în picioare, pe gazon), 119 RON (tribuna 2), 149 RON (tribuna 1), 249 RON (zona Premium), 349 RON (zona VIP – cu acces la bufet).
Iniţial, concertul lui Leonard Cohen în România fusese anunţat pentru data de 14 iulie, dar a fost amânat din motive
necunoscute.Leonard Cohen, la Bucureşti
compozitor al tuturor timpurilor va concerta în România, într-un spectacol organizat de Compania
Events, pe stadionul Arcul de Triumf din Capitală, pe 21 septembrie.
„Muzica lui Cohen, întunecată şi poetică, ar trebui inclusă în tabelul periodic al elementelor”, se scria în revista Rolling Stones.
Compoziţiile lui Leonard Cohen au fost interpretate de nume faimoase, fiecare “cover” fiind o încercare fascinantă de a înţelege mai îndeaproape muza-i enigmatică. De la “Suzanne” a lui Judy Collins la U2, REM, Sting, Nick Cave, Rufus Wainwright şi Johnny Cash, cântecele lui Cohen au devenit la fel de faimoase ca şi autorul lor.
Biletele se pun în vânzare începând cu data de 17 iulie prin intermediul site-ului http://www.ticketpoint.ro/ şi în reţeaua magazinelor Diverta din Bucureşti şi din ţară.
Preţurile biletelor variază în funcţie de categorie: 79 RON
(în picioare, pe gazon), 119 RON (tribuna 2), 149 RON (tribuna 1), 249 RON (zona Premium), 349 RON (zona VIP – cu acces la bufet).
Iniţial, concertul lui Leonard Cohen în România fusese anunţat pentru data de 14 iulie, dar a fost amânat din motive
necunoscute.Leonard Cohen, la Bucureşti
Kate Moss face plaja topless pe iaht
opmodelul Kate Moss (34) si-a facut un obicei din a ne arata sânii in fiecare vara când merge in vacante
prin locuri dintre cele mai luxoase. Vedeta nu se mai sfieste de mult sa faca plaja topless, desi medicii au ragusit de când ne tot avertizeaza ca razele ultraviolete nu sunt sanatose, mai ales pentru sâni. Tabloidul “The Sun” ne-a prezinta din nou pe Kate doar in bikini, pe un iaht, pe când se stropeste cu putina apa, incinsa probabil de atâta lenevit la soare. Zilele acestea, top-modelul se afla in apropierea insulei Sardinia, impreuna cu o gasca de prieteni, din care lipseste viitorul sau sot, rockerul Jamie Hince. Saptamâna trecuta, Kate a fost pozata, tot la plaja, in Ibiza, semn ca, vara, vedeta nu este prea solicitata pentru pezentari de moda sau sedinte foto.
prin locuri dintre cele mai luxoase. Vedeta nu se mai sfieste de mult sa faca plaja topless, desi medicii au ragusit de când ne tot avertizeaza ca razele ultraviolete nu sunt sanatose, mai ales pentru sâni. Tabloidul “The Sun” ne-a prezinta din nou pe Kate doar in bikini, pe un iaht, pe când se stropeste cu putina apa, incinsa probabil de atâta lenevit la soare. Zilele acestea, top-modelul se afla in apropierea insulei Sardinia, impreuna cu o gasca de prieteni, din care lipseste viitorul sau sot, rockerul Jamie Hince. Saptamâna trecuta, Kate a fost pozata, tot la plaja, in Ibiza, semn ca, vara, vedeta nu este prea solicitata pentru pezentari de moda sau sedinte foto.
Miss Venezuela,frumoasa lumii
Frumoasa venezueleană este model
şi designer de interioare şi îşi va petrece următorul an promovând diverse cauze umanitare.
80 de concurente din întreaga lume au concurat ieri dimineaţă pentru a obţine titlul de Miss Univers. Norocoasa care a câştigat marele
premiu a fost venezueleana Dayana Mendoza. Aceasta a primit coroana încrustată cu 800 de diamante de la Miss Univers 2007, Riyo Mori.
Noua Miss Univers a spus că în timpul
copilăriei a fost răpită din oraşul ei natal şi că din această experienţă a învăţat să-şi păstreze calmul în momentele dificile. A refuzat, însă, să ofere mai multe detalii.
Locul doi a fost ocupat de Miss Columbia, Taliana Vargas, locul trei de Miss Republica Dominicană, Marianne Cruz, locul patru de Miss Rusia, Vera Krasova, iar locul cinci de Miss Mexic, Elisa Najera. Miss Thailanda a câştigat premiul
pentru cel mai frumos costum naţional, iar Miss El Salvador a fost aleasă Miss Popularitate.
şi designer de interioare şi îşi va petrece următorul an promovând diverse cauze umanitare.
80 de concurente din întreaga lume au concurat ieri dimineaţă pentru a obţine titlul de Miss Univers. Norocoasa care a câştigat marele
premiu a fost venezueleana Dayana Mendoza. Aceasta a primit coroana încrustată cu 800 de diamante de la Miss Univers 2007, Riyo Mori.
Noua Miss Univers a spus că în timpul
copilăriei a fost răpită din oraşul ei natal şi că din această experienţă a învăţat să-şi păstreze calmul în momentele dificile. A refuzat, însă, să ofere mai multe detalii.
Locul doi a fost ocupat de Miss Columbia, Taliana Vargas, locul trei de Miss Republica Dominicană, Marianne Cruz, locul patru de Miss Rusia, Vera Krasova, iar locul cinci de Miss Mexic, Elisa Najera. Miss Thailanda a câştigat premiul
pentru cel mai frumos costum naţional, iar Miss El Salvador a fost aleasă Miss Popularitate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
